marți, 14 iunie 2011

Prejudecăţi 2.


Discutam azi cu o prietenă. Ea îmi vorbea despre o tipă, să mă feresc de ea, ca aşa umblă vorba-n sat, că îi rea şi nu-i de încredere. Şi m-am enervat fiindcă eu nu judec oamenii după spusele altora. O cunosc pe tipă de vreo doi ani... nu am avut cine ştie ce tangenţe, dar de câte ori s-a întamplat să interacţionăm, a fost mai mult decât drăguţă. Deci până când nu se poartă urât cu mine, eu tot drăguţă o consider, fiindcă mie nu mi-a greşit cu nimic, deci nu am de ce să o judec.

Tot aşa mi s-a mai spus acum vreo 2 luni despre altă tipă... că de ce-s prietenă cu ea, că nu am ce învăţa de la ea, că îi un om de nimic. Ei bine, acel "om de nimic", cu mine e o persoană extraordinară, care a fost alături de mine, m-a ascultat, m-a ajutat şi m-a făcut să zâmbesc când am avut nevoie.

Deci consider bârfele astea sincer inutile. De ce să vorbeşti de rău o persoană cu care ai vorbit poate, de maxim 3 ori în viaţa ta? Nu e frumos!

Nu zic că eu nu judec niciodată, dar încerc să mă abţin. Fiindcă nu ai de unde să ştii cum e o persoană până nu ajungi să o cunoşti! Eu acord oricui o şansă! Fiindcă mie nu-mi acordă mulţi. :)



5 comentarii:

  1. foarte bine spus,bia (: ai mare dreptate. nici mie nu-mi place sa judec.nici in functie de ceea ce spun altii,nici dupa aspect sau alte chestii de-astea de cacat.

    RăspundețiȘtergere
  2. cata dreptate ai..
    recunosc, ca sunt uneori in aceleasi sitatii ca fetele despre care vorbesti...

    desi nu e deloc drept.
    dar cred ca cel mai nedrept lucru e ca prietenii mei sa fie atribuiti greselilor mele.

    gen.. daca esti prieten cu ea, esti ca ea.

    RăspundețiȘtergere
  3. julie: da... nu pot intelege dupa ce criterii judeca oamenii, dar fie... :-??

    RăspundețiȘtergere