Sinceritate.

Sunt unii oameni (ca şi mine, spre exemplu) care doresc să fie plăcuţi de toată lumea.

În orice caz am ajuns la concluzia că aşa ceva nu se poate. Oricât de bun ai fi, oamenii vor avea mereu şi mai multe aşteptări de la tine, şi nu fiindcă ei consideră că poţi, ci fiindcă ei au nevoie.

O persoană din 100 va fi sinceră cu tine şi îţi va dori binele. Unii îţi vor dori răul, iar marea majoritate îţi vor dori binele doar în măsura în care le iese şi lor ceva din asta. :)

Conştientă de acestea... eu oricum voi încerca în continuare să fiu un om bun. Să iau oameni sub umbrelă, să îmi împart mărul, să accept şi să încerc să înţeleg pe toată lumea, chiar dacă ei nu vor face acelaşi lucru pentru mine.

Am plâns prea mult şi am suferit prea mult pentru aceste nedreptăţi care, în fond şi la urma urmei sunt în natura omului. Ne tragem din maimuţe, ceea ce înseamnă că avem în noi, instinctul de supravieţuire.

Totuşi... ce mă deranjează cel mai mult e că... Nimeni, de când mă ştiu, nu a venit să îmi spună în faţă "Nu te plac, te rog păstrează distanţa." Toţi au preferat să discutie în spatele meu, sau în faţa mea, depinde de locaţie, să spună tuturor părerea lor despre mine, dar fără să aud eu.

Eu am spus la multă lume, în repetate rânduri, ce cred. M-au judecat pe moment, însă în cele din urmă mi-am dat dreptate şi m-au apreciat. :) Pur şi simplu sinceritatea e undeva pe ultimele locuri pe lista noastră.

Nu vreau să caut motive. Ar fi fără sens. Sunt un singur om. Nu pot face din lume un loc mai bun, dar pot face din mine o persoană mai bună.

poza