sâmbătă, 18 mai 2013

Micul Prinț

Au trecut doi ani de când am redescoperit ”Micul Prinț”. Am citit o dată pe lună, de 2 ori pe săptămână, de 3 ori pe zi, ori de câte ori simțeam nevoia să râd, să plâng și să aflu răspunsuri.
Povestea în sine e pentru copilul din noi, dar acele dedesubturi ce stau îngropate sub metafore mi-au călăuzit viața în acești doi ani, doar în direcția cea bună.
Poate părea incredibil, poate părea o prostie, dar pentru mine e cert... dacă sunt în căutarea răspunsurilor, ”Micul Prinț” mi le poate oferi.
Și acum, după doi ani de zile, mă întorc de unde începe totul, la citatul care caracterizează atât de bine această carte, viața, legătura dintre trup și suflet: ”Nu vezi bine decât cu inima... Esențialul e invizibil pentru ochi.”
Și când mă gândesc că la 12 ani, când am citit-o prima dată mi s-a părut cea mai mare prostie, sunt mândră că în descurs de 6 ani am învățat să văd cu inima.

miercuri, 15 mai 2013

Nu îmi place ploaia măruntă.


Nu îmi place vremea aceasta în care lumea, deși își continuă activitățile zilnice, pare să stea pe loc... și nu într-un mod pozitiv, ca și în acele câteva secunde când explodezi de fericire. Nu-nu... ci ca și cum ai fi singur într-un beci rece și auzi câte un strop de apă evadând din refugiul acoperișului și îmbrățișând cu nesaț podeaua.
E frig și toată lumea poartă haine groase... până și dragostea, prietenia sau zâmbetele încearcă să se protejeze. Nu îți rămâne altceva mai bun de făcut decât să savurezi o cană caldă de ceai, într-o bluză groasă și o carte bună în mână.
Se pare că până și inspirația și-a tras impermeabilul peste ochi.

marți, 14 mai 2013

Ioana Resteman - Un surâs din umbră

”Resteman Ioana-Alexandra s-a născut pe 26 noiembrie 1994, avându-i părinți pe Resteman Ioan a Chețului și Rodica.” Acesta este începutul descrierii vieții și carierei Ioanei, care a avut lansarea primului volum al romanului ”Surâsul umbrelor”, în data de 12 mai 2013. Cum spune și scriitorul Alexandru Jurcan ”Niciodată nu aș fi crezut că o adolescentă poate rezista tentațiilor facile în materie de literatură, venind cu demnitate antică dinspre Agârbiceanu și Rebreanu, fixând un univers rustic solid, involburat, dezlănțuit, cu un talent rotund, unitar, pătimaș, incontestabil.”
Acum vreo 2-3 ani, am citit câteva pasaje din ceea ce vroia să fie un roman cu tematică rurală, a unei colege din liceu, mai mică decât mine. Nu o cunoșteam personal, dar i-am îndrăgit din prima clipă stilul, iar când am auzit că va avea lansarea de carte în luna mai, mi-am spus că trebuie neapărat să ajung, să o felicit și să pun mâna pe acest roman incredibil, al unei fete care, deși are doar 18 ani, se vede că a simțit pe umeri greutățile vieții.

12 mai 2013
Căminul cultural din localitatea BOLOGA

Agitație, forfotă, oameni alergând din stânga în dreapta, o sală imensă, în care plutea aerul acela specific vieții de la sat. Flori proaspete de liliac priveau mândre peste oamenii ce încet, dar sigur, ocupau locurile, din ulcioarele de lut în care au fost așezate nu cu mult timp înainte. Decorul rustic completa perfect acest aer: ștergare viu colorate cu o broderie incredibilă, un fus și o roată de tors.
Ioana își plimba neliniștită privirea prin sală, cuprinsă de emoții, văzând cât de multă lume se adună, pentru a fi alături de ea în această zi de neuitat.
Evenimentul a fost inițiat de fostul învățător al Ioanei,Ionel Pop, care a vorbit cu drag despre ea și care a observat, când era micuță că, ”îi plăcea să citească și nu îi era dragă matematica”. Privind în gol, peste capetele celor din sală, o vede pe proaspăta scriitoare, plângând când acesta a citit în clasa ”Puiul”, ”Moartea căprioarei” sau ”Trei, Doamne și tot trei”. Intuindu-i talentul, a ajutat-o să pătrundă în Eminescu și nu i-a fost deloc mare mirarea când a aflat de realizarea ei și speră ca prin scrierile Ioanei, satul Bologa va ajunge să fie mult mai căutat decât acum și îi face o urare care ajută liniștea să se așeze peste sala curioasă: ”Îți doresc drum lung în ale scrisului. Știu că o să urmeze lucruri mult mai bune, mult mai frumoase și noi toți de aici trebuie să fim alături de ea. Îți doresc sănătate și putere în tot ceea ce faci!”
De asemenea, primarul comunei Poieni, Boca Gheorghe, care a susținut-o în realizarea acestui vis, i-a urat și dânsul mult succes.
Cartea a fost prezentată de profesorul de limba română și îndrumătorul Ioanei, Dinu Bălan, de către Gabriela Copaciu care i-a fost profesoara în gimnaziu și de către scriitorul Alexandru Jurcan.
Dinu Bălan a fost șocat de regionalismele din manuscris cu care jongla cu atât de multă ușurință: "Este un talent viguros și cu siguranță va face o carieră literară”. ”Reușește să învie niște suferințe din familia sa, iar personajele sunt foarte bine conturate”.

În continuare a luat cuvântul Gabriela Copaciu, fosta profesoară a autoarei: ”Ioana Resteman este o elevă pe care orice profesor de română ar fi vrut să o cunoască, iubitoare de cultură, de oameni, de biserică și de satul Bologa.” Și, considerând că ele s-au ”legat sufletește”, a spicuit câteva rânduri din cele mai fragede compoziții ale Ioanei. Au fascinat-o descrierile minuțioase și în special faptul că personajele, pe rând, devin personaje principale. ”Cartea mi-a dat emoție, mi-a stârnit lacrimi și m-a făcut să realizez încă o dată greutatea vieții omului.”
Alexandru Jurcan mărturisește îndoiala pe care a avut-o în legătură cu romanul. A verificat chiar să vadă daca acesta este într-adevăr original. ”Chiar dacă Ioana nu va scrie încă o carte, ea va rămâne cu aceasta.” Discursul nu a fost unul lung, preferând în schimb să exemplifice un personaj din carte, pe ”bețica satului”, scoțând de sub masă sticla cu ”horincă”.
Ionel Pop, care a fost ”naratorul” acestei lansări de carte, a invitat publicul să ia cuvântul. Astfel, a luat microfonul Georgeta Resteman, o autoare importantă ale acestor locuri: ”Imaginile, descrierile urmelor războiului și a ceea ce s-a întâmplat în acele timpuri, regăsite în cartea Ioanei, mi-au amintit cu duioșie de serile lungi de iarnă în care, la gura sobei, bunicul meu îmi povestea despre atrocitățile petrecute în satul Bologa în vremea războiului”.
Doina Fărcaș, profesor de limba română în Valea Drăganului a spus: ”Ioana este profundă, temeinică în ceea ce face și în ceea ce gândește” și o aseamană cu Marin Preda. Și se adresează un îndemn bologanilor, ca atunci când vor citi cartea și se vor recunoaște în personajele acestuia, să realizeze că au devenit un simbol din ”satul a cărui poale a tivit Vlădeasa”.
Colega de bancă a autoarei o felicită pentru că în ciuda piedicilor, a avut puterea să meargă mai departe și regretă că li se despart drumurile, dar promite că va fi mereu alături de ea.
O consăteancă învârstă, dar cu forța unui om trecut prin viața i-a mulțumit că a adus atât de multă mândrie satului lor.
Ioana, plină de modestie, dar părând atât de impunătoare în frumosul costum popular în care era îmbrăcată, a preferat doar să mulțumească oamenilor care i-au fost alături, în special mamei sale care nu a lăsat-o să își abandoneze visele.
Lansarea de carte a fost urmată de câteva momente artistice, tot în notă rustică. A fost un eveniment frumos pentru toți cei prezenți.
Îi doresc Ioanei mult succes pe viitor, la cât mai multe astfel de cărți extraordinare și îi transmit felicitările de rigoare!

Poze realizate de Ioana Pleș. Puteți vedea mai multe fotografii de-ale Ioanei, dând clik aici


joi, 9 mai 2013

Lansare de carte - Surâsul umbrelor

Duminică, 12 mai 2013, la ora 13,00, la Căminul cultural din localitatea BOLOGA, jud. Cluj, va fi lansat primul volum al romanului SURÂSUL UMBRELOR, semnat de către tânăra autoare de 18 ani, IOANA RESTEMAN. O carte scrisă cu o fantastică îndemânare de către un condei măiestrit în arsura inimii unui copil talentat, cu infinită dragoste de cuvânt, de oamenii şi locurile în care s-a născut, o frescă a satului ardelean denumit de autoare "unul
dintre cele mai mândre sate cu care a tivit Dumnezeu poalele Vlădesei…" Acţiunea romanului se petrece pe parcursul mai multor decenii, începând cu anul 1910, în el fiind inserate momente de viaţă, tradiţii, obiceiuri, pe firul unei naraţiuni ilustrând viaţa unei familii aflate sub semnul unui blestem cumplit, ale cărui efecte s-au resimţit asupra mai multor generaţii. Totul are o bază reală, pe marginea căreia Ioana Resteman şi-a ţesut cuvintele în pânze fine dăruind cititorului o carte deosebită.

Dacă duminică vă aflaţi aproape de BOLOGA, nu veţi regreta participând la un eveniment de suflet, alături de Ioana Resteman şi invitaţii săi!

Georgeta Resteman


marți, 7 mai 2013

Dragă bunicule,

A trecut deja un an de zile de când ai plecat și cred că a venit în sfârșit timpul să încerc să spun ceea ce simt.
19 ani și câteva luni a fost prea puțin timp petrecut împreună. Îmi pare rău că ultimii doi ani au fost atât de dureroși și lungi pentru tine și îmi pare rău că nu am fost alături de tine mai mult, dar sincer, nu suportam să văd că nu ești în mediul tău. Patul nu era pentru tine... Tu trebuia să fii pe câmp, cosind iarba și prinzând pui de pasăre pe care să mi-i aduci să am grijă de ei.
Îmi pare rău că a trecut un an de zile și nu am fost să îți aduc o floare la mormânt, dar singură nu pot și încă nu am găsit persoana care ar putea să mă ajute să-mi țin sufletul la această întâlnire...
Îmi amintesc cu cât drag ai improvizat leagănul acela în șură și câte zile le-am petrecut lovind poarta, fiindcă vroiam să mă dau din ce în ce mai tare, dar nu era suficient loc. Apoi cartofii cu ceapă pe care mi-i făceai cu atâta dragoste.. de 3 ani de zile nu am mai mâncat ceva atât de bun.
Iar amintirea serilor când stăteam ghemuită la tine în brațe în timp ce tu îmi povesteai despre cum a venit vulpea și i-a furat toți peștii din căruță vecinului de vizavi îmi încălzește atât de bine sufletul... Sau serile de Crăciun când stăteai cu bunica lângă sobă și vă citeam pilde... Îmi e dor de tine și îmi e dor de tot, în special de mirosul dovleacului la cuptor.
Îmi cer scuze dacă acum ești dezamăgit de mine, dar voi încerca să mă revanșez pentru tot ce ție ți s-ar părea că am făcut greșit.
Și te rog... dacă tot ești acolo sus, pune o pila și trimite în calea mea un om la fel de extraordinar ca tine... Să am parte și eu de o iubire cum ai avut tu și bunica... pe care nici moartea nu o poate despărți.
Îmi lipsești.

Cu drag,
Bianca