duminică, 30 octombrie 2011

Jurnal de călătorie.


Pruncii mei s-au descălțat,
Trenul tot a leșinat.

Până Dejul a sosit,
Cu ai mei s-au contopit.

Șnițel de Dej plus șnițel de Hodin,
Adunătură de țuici, ba chiar de vin.

Voi pregăti logodne și nunți,
Că li se suie hormonii pe frunți!

Bya și Călin, cu vorbă multă,
Lângă veceul romantic, au pus de-o nuntă.

A leșinat în franceză profesoara,
Că pruncii prea întins-au sfoara.

De Alexandru Jurcan.

J`♥ Amifran


A fost Arad... A fost Amifran... A fost vis!
E Paradis pentru o săptămână. O săptămână în care nimic și nimeni nu mai contează, doar ce se întâmplă acolo. Spectacole, muzică, lumină, dans, prieteni, fum, săruturi, iubire ce ține trei zile, gălăgie, aplauze, poze. Găsești acolo tot ce ți-ai putea dori vreodată. Este un antrenament continuu pentru suflet și minte.
Ajungi acolo obosit după călătorie doar cu speranța că te vei distra, dar nici nu ai idee ce te așteaptă.
Începe deschiderea festivalului, lumină, baloane, confetti, discursuri optimiste și afișarea păpușii care va supraveghea tot festivalul, din locul ei special amenajat deasupra scenei.
Urmează atelierul unde ești repartizat și habar nu ai ce te așteaptă. Și îți place sau nu, dar nu ieși cu mâna goală. Ieși cu o nouă experiență, câteva cuvinte noi din vocabularul limbii franceze și mai ales, prieteni noi, grozavi, cu care ai sau nu lucruri în comun, dar de care te atașezi inevitabil.
Totul se derulează într-un ritm halucinant... nu îți dai seama când ajungi în culise, așteptând să intri pe scenă, să îți spui replica, iar emoțiile te fac să tremuri. Râsete, aplauze, poza de după spectacol.
Să nu uităm de celebrele Soirée Surprise unde se întâmplă cea mai mare parte din magie. Acolo cunoști pe toată lumea și pe nimeni, dar nu-ți pasă. E perfect!
Spectacolele de zi cu zi, te acaparează, te fac să aplauzi, să te ridici în picioare, să-ți dorești să nu se mai termine saaau, din contră, în cazul în care oboseala își spune cuvântul, îți crează o atmosferă prielnică să poți dormi.
Închiderea festivalului... Mulțumiri, promisiune pentru ediția următoare, diplome, premii... Și atunci, păpușa Amifran, care a vegheat cu luare-aminte timp de o săptămână, coboară de pe piedestal, oferind spectatorilor ultimul spectacol. Nu poți să ieși din sală fără câteva lacrimi în ochi.
Iar în ultima seară, chiar dacă distracția e în toi... faci tot posibilul să nu te gândești că mai sunt câteva ore și visul se termină. Iar în drum spre ultima ta noapte la internatul care ți-a fost casă în tot acest timp, plângi. Plangi fiindcă s-a terminat, fiindcă te întorci acasă, fiindcă a fost prea puțin, fiindcă nu știi ce ar putea înlocui aceste zile, fiindcă îți rămâne o bucățică din suflet acolo, la Arad.


(Acum, lăsând la o parte generalitățile, m-am simțit minunat. Spectacol a ieșit grozav. Mi-am făcut o grămadă de prieteni din Dej, Constanța, Arad, București, Austria, pe care sper că voi mai avea șansa să-i revăd și pe care promit că nu-i voi uita niciodată! )

vineri, 28 octombrie 2011

Lady Antebellum - Need You Now

miercuri, 19 octombrie 2011

Dor.


Și... de fapt, ce este dorul? Este un pitic enervant de care te împiedici oriunde ai merge: prin casă, în oraș, în magazin și dacă încerci să-l ignori, va fi în stare să se prindă de piciorul tău, pentru a te împiedica din drumul tău.

Psalm.

Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul!


PSALMUL 8
Al lui David.

joi, 13 octombrie 2011

Perle de iubire.


Iubirea o durea atât de tare încât se hotărâse să își facă ordine printre bijuterii. Spera că va găsi o perlă care să-i țină loc de suflet.

Când ultima cutie cu cercei a fost așezată pe raft, a realizat că niciodată nu și-a permis o perlă.

Nici cuvintele nu o ajutau prea mult.

Știa prea bine că timpul avea să plece cu toate zâmbetele, dar din cine știe ce motive, ea și-a scos bateriile din ceas la ora 21:24 și a rămas cu privirea ațintită spre munți, acolo unde dispăruse soarele.

A început să fie frig...


poza

miercuri, 12 octombrie 2011

Ce vrea.

Astăzi, dirigintele meu a zis o vorbă înțeleaptă : ”Tămaș oricum face ce vrea.”


Mi-a plăcut, pe bune.

luni, 10 octombrie 2011

Limite.


Câteodată ne dorim prea multe, iar alteori prea puține... cert e că niciodată nu ne mulțumim cu ceea ce primim. Și de ce am face-o? Cu un Univers atât de mare așternut la picioarele noastre, probabil, în subconștient realizăm că sursele sunt infinite, așa că vrem din ce în ce mai mult.

Însă... ne gândim vreodată că oamenii nu sunt infiniți? Nici generozitatea lor, nici bunătatea lor, nici iubirea lor... nici măcar sufletul lor... toate au o limită...

Iar noi continuăm să cerem...

Dar când vom da ceva în schimb?

Și știu că am cerut de mult prea multe ori imposibilul... și îmi pare rău... fiindcă eu nu știu ce să dau în schimb... dar poți oricând să-mi ceri.

Sau de fapt... nu-mi cere nimic. Fiindcă m-am săturat să dau. Și deși am cerut... nu am primit.


poza

duminică, 9 octombrie 2011

Dragă timp,


Să știi că am de gând să-ți prind secundarul în brațe, ca să mai fur o clipă în care să-mi respir viața.

O clipă de ciocolată caldă în care să privesc fulgii de nea cum se așează pe trotuar.

O clipă de furtună în care să-mi amintesc glasul lui și să mă înfior la auzul fiecărei litere.

O clipă de poveste în care stau în brațele bunicului pe jumătate adormită.

O clipă de frig în care împodobesc bradul cu steluțe.

O clipă de iarbă verde în care joc fotbal cu tata și râd că alerg mai repede decât el.

O clipă de lacrimă în care plâng de fericire.

O clipă de căpșună în care fac prăjitură cu mama, pe care ulterior ne-o va mânca pisica.

O clipă de stea în care iubesc mirosul unei seri de vară.

O clipă de iubire în care mi-e dor de un sărut.

O clipă de eu, în care zâmbesc fără să-mi pese.


Cu drag,

Eu

photo



vineri, 7 octombrie 2011

Moarte.


Tu împușcai suflete doar ca să stai de vorbă cu moartea. O chemai la o bârfă în fiecare dimineață la aceeași oră, însă niciodată nu te mulțumeau răspunsurile ei. Vroiai să știi mai mult. De fapt... vroiai să știi tot.

Te-ai gândit să o prinzi într-o cușcă, să fie numai a ta, să o hrănești cu grăunțe de suflete, să o înveți să cânte, să valsați până vă dor picioarele... să faci dragoste cu ea în fiecare seară. Însă de câte ori ai avut ocazia să o capturezi, te-a cuprins o milă imensă, gândindu-te că doar ea îl poate ucide pe Dumnezeu...


Poza

Leapșă.

Am primit o leapșă de la Nymphetamine, care abia acum am șansa să o onorez. Leapșa sună cam așa: Trebuie să scriu o listă de bloguri pe care le citesc, plecand de la fiecare literă a prenumelui meu. Deci cam așa:

B - Black Heart

I - (În loc de I voi pune Î) Încurcătura unui copil răsfățat

A - Atârnând

N - NothingAndEverything...AllAtOnce

C - Carbon14

A - Amanta de inimi


Cei menționați mai sus, sunt rugați să preia leapșa. Mulțumesc anticipat! :*