Discutam azi cu o prietenă. Ea îmi vorbea despre o tipă, să mă feresc de ea, ca aşa umblă vorba-n sat, că îi rea şi nu-i de încredere. Şi m-am enervat fiindcă eu nu judec oamenii după spusele altora. O cunosc pe tipă de vreo doi ani... nu am avut cine ştie ce tangenţe, dar de câte ori s-a întamplat să interacţionăm, a fost mai mult decât drăguţă. Deci până când nu se poartă urât cu mine, eu tot drăguţă o consider, fiindcă mie nu mi-a greşit cu nimic, deci nu am de ce să o judec.
Tot aşa mi s-a mai spus acum vreo 2 luni despre altă tipă... că de ce-s prietenă cu ea, că nu am ce învăţa de la ea, că îi un om de nimic. Ei bine, acel "om de nimic", cu mine e o persoană extraordinară, care a fost alături de mine, m-a ascultat, m-a ajutat şi m-a făcut să zâmbesc când am avut nevoie.
Deci consider bârfele astea sincer inutile. De ce să vorbeşti de rău o persoană cu care ai vorbit poate, de maxim 3 ori în viaţa ta? Nu e frumos!
Nu zic că eu nu judec niciodată, dar încerc să mă abţin. Fiindcă nu ai de unde să ştii cum e o persoană până nu ajungi să o cunoşti! Eu acord oricui o şansă! Fiindcă mie nu-mi acordă mulţi. :)