joi, 29 aprilie 2010

El mă iubeşte!


Am să-mi machiez buzele crăpate cu sânge. Vino, ia-mă, sunt vie, de fapt, o moartă vie. Sunt doar acea mică fetiţă cu o minte diabolică. Uite, apune Soarele, dar tu iubeşti doar lumina. Eh... ce naiba? Dacă mă iubeşte, de fapt nu mă iubeşte. Am să-l părăsesc, am să arunc apă peste focul inimii. Dar nu mă lasă să plec. Dacă mă iubeşte, de fapt nu mă iubeşte. Mă urăsc pentru că ştiu că minte.

Dacă te-ai îndoit de mine, acum sunt o moartă vie. Te dezgust? Foarte bine! Te voi bântui toată viaţa, după fiecare apus de Soare. Am avut oportunităţi pentru eternitare, iar acum tânjesc după noapte. Da, văd frica de câte ori mă uit în ochii tăi. Fă-mă să-mi doresc să mor. Gustă-mă! Bea-mi sufletul! Respiră-mă în camera ta. Să te aud cum ţipi de groază! 

Oricum nu te voi asculta. Mă voi plimba prin existenţa ta, fără vreun scop, pentru că în final... toţi suntem morţi. Sărută-mi rănile sufletului. Iubeşte-mă acum, în viaţa de apoi. Noi nu avem loc nici în Rai, nici în iad. Suntem prinşi între lumi. Îţi aud frica în respiraţie. Nu te voi ucide... decât din plăcere! Iar toţi oamenii care au rămas în urma, ameţiţi şi orbi nu vor simţi lipsa noastră. Ca doar suntem morţi vii!

Două mii de ani vom aştepta eternitatea!

 

sâmbătă, 24 aprilie 2010

La mulţi ani!


Cum să încep postul acesta? Hmm... cred că voi spune că azi este 24 Aprilie. 24 aprilie este a 114-a zi a calendarului gregorian. De fapt... este mai mult de atât! 

Azi, una dintre cele mai importante persoane pentru mine împlineşte frumoasa vârstă de 15 ani (deci trebuie să bem 15 sticle de şampanie! ) 

La mulţi ani, Criss!

Să creşti mare, frumoasă, să ai parte de tot ce îţi doreşti, să îţi fie viaţa toată un zâmbet şi să fiu prin preajma ta şi când o să împlineşti 105 ani! 

Ei bine... ţi-am zis eu că vii la liceu şi o să te stresez tot timpul! Sau de fapt... o să ne stresăm reciproc! 

Să nu te schimbi niciodată, să rămâi la fel de entuziastă, prietenoasă, pistruiată, iubitoare şi mai ales... fericită! 

Nu ştiu dacă o să-ţi placă sau nu cadoul, dar sper măcar să te fac să zâmbeşti!

Te iubesc muuuuuuuult!!!! ;x

Apropo... Ubitha mea... exact acum o lună am împlinit 2 ani de când suntem "împreună". Că îţi aminteşti că a noştri au mers la... pescuit :))

:*:*:*:*

luni, 19 aprilie 2010

felt down

Simt ca pic, simt ca decad, ca-mi pierd mintile , stii ? Acel moment pe care il astept de atata timp incepe sa se joace cu mintea mea, incepe sa ma piarda printre cuvinte, printre sentimente si raman fara niciun rost. Incerc cu optimismul si nu merge. Sunt o libidinoasa sentimentalista si culmea, nimeni nu-si da seama de asta. Astept de atata timp sa fiu intrebata ce-i cu mine, cum imi merge, care mai e viata mea, cu ce mai pot fi ajutata, dar se pare ca toti isi urmeaza scopurile, interesele. Sincer, astept respect din partea celor pe care i-am jignit, pe care i-am umilit, dar la care am tinut ca dracu . Astept un semn din partea lor, de fapt, pentru ca doar ele ma cunosc destul de bine incat sa isi dea seama ca nu imi e bine, dar nu se straduiesc nici macar sa ridice un deget . Poate ca am momentele mele de declin  ( ca asta, de altfel ), dar inca mai cred, mai sper ca totul o sa fie candva bine, inca mai am un strop de incredere in ce-mi dicteaza inima, sau, de fapt, de ceea ce o oblig eu sa-mi dicteze .

duminică, 18 aprilie 2010

Perfect!


Cine eşti, cine sunt, nu vom şti nicicând,

Viaţa noastră-i nebunie într-un cuvânt

Te iubesc, mă iubeşti, ştiu... e complicat!

E nebunie viaţa noastră împreună!

Jojo- Perfect!


miercuri, 14 aprilie 2010

L'invitation a la valse!


De curând am terminat de citit "Invitaţie la vals" a lui Mihail Drumeş şi mi s-a părut o carte minunată, simplă, destinată oricărei categorii de cititori. Pur şi simplu te introduce într-o transă în care nu o să ieşi decât după ce temini cartea. Ei bine, cel puţin asa mi se întâmplă mie cu cărţile care îmi plac. 

Ei bine, n-am venit aici să fac o recenzie a cărţii, ci să spun în câte feluri mi-a deschis ochii, câte am realizat.


1) Cu sufletul stă ca şi cu răceala. Umbli destul de dezbrăcat, nu porţi căciulă sau ceva la gât şi într-o dimineaţă te trezeşti că ai impresia că îţi va exploda capul, ai nasul înfundat şi febră. După ce îţi trece, ţi-e frică de o nouă răcealăm aşa că te îmbraci mai bine. Ei, aşa şi cu sufletul. Îl lăsăm descoperit şi orice vânt de noiembrie poate să îl atingă, orice dragoste trecătoare. După ce facem febră de vreo două ori, îl infofolim bine şi nu ne mai lăsăm duşi de nas de vremea schimbătoare. El se cicatrizează, îşi vindecă rănile, dar apoi devine mult prea preventiv şi nici măcar adierile nu mai pot ajunge la el.


"Marile dureri nu dor de la început. Sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă."


2) Prietenia bazată pe invidie din ambele părţi este printre cele mai rezistente. 


3) Orgoliul este o armă puternică, dar de multe ori se poate întoarce împotriva noastră şi vom avea de suferit mai mult decât am fi avut dacă nu intervenea el.


4) Doi oameni se pot iubi atât de mult, încât să moară unul pentru celălalt, dar cazurile astea sunt rare. 

" De altfel, aleşii dragostei absolute sunt excepţii tot atât de rare ca şi geniile."

5) Când eşti trist te întrebi de ce nu eşti fericit. Când eşti fericit te întrebi de ce eşti atât de fericit. Niciodată nu suntem mulţumiţi!

6) Pasiunea care tinde spre nemărginire este... extraordinară!

"Vreau să-ţi intru în sânge!"

"Sufeream de rău de tine!"

"De ce nu te-am omorât atunci? De ce n-am murit împreună?"


sâmbătă, 10 aprilie 2010

luni, 5 aprilie 2010

Razna.


Iubitule, de când nu am mai vorbit, lumea parcă a luat-o razna! Vezi oameni plimbându-şi umeraşele de ici'colo. Unii le ţin în braţe, alţii le-au pus zgardă. 

Şi peste tot e nisip. Îţi aminteşti că nu suport nisipul? Oare dacă am goli pământul de nisip, s-ar opri timpul? 

Unde aş vrea să se oprească timpul? La pagina 124 din "Invitaţie la vals" a lui Drumeş, chiar dacă iubirea absolută nu va răsări Soarele încă o dată. Măcar să ştiu că voi rămâne cu zâmbetul pe buze. 

Nu dragule, nu mi-e dor de tine. Prefer iluziile în locul tău. Nu vreau să îţi stric părerea bună pe care o ai despre tine, dar eşti pur şi simplu mult prea real pentru mine!