joi, 24 decembrie 2009

Mai ai timp?


Printre atâtea griji, probleme, afaceri, mai ai timp şi de o îmbrăţişare? Nu? Păi atunci fă-ţi timp!
Aruncă cu zâmbete în stânga şi dreapta şi păstrează te iubesc-urile doar pentru cei care merită cu adevărat.
Plânge pentru tine, dar să ştii doar tu. Plânge împreună cu cineva, dar să ştie doar sufletele voastre.
Admiră totul în ansamblu, dar lasă loc şi pentru detalii.
Fii tu însuţi cu ceilalţi, dar fii altfel cu tine. Aşa vei vedea de ce eşti în stare, fără să provoci suferinţă.
Dacă suferi, nu te răzbuna pe cine vrea să te ajute. Nu te răzbuna. Pur şi simplu gândeşte-te că o clipă de fericire şterge ani de suferinţă. Apoi continuă-ţi viaţa cu suferinţa alături şi cu fericirea în faţă!
Apoi fă-ţi timp de încă o îmbrăţişare.

luni, 21 decembrie 2009

După...

După ce m-ai sfărmat în mii de bucăţele cu tot cu vise, speranţe, sentimente, m-ai adunat şi m-ai ţinut în braţe.

vineri, 18 decembrie 2009

Cum?


Cum poţi să mă înalţi de fiecare dată doar cu vocea ta? Foloseşti cuvinte banale, dar pentru mine parcă ar cânta un arhanghel fraze de iubire... Respir prin tine... inima mea bate de 10 ori mai repede când începi să alergi prin gândurile mele. Cum poţi de fiecare dată să dispari când te vreau mai mult şi să apari după ce am reuşit să mă conving că nu mai am nevoie de tine? Cum a revenit totul la normal atât de repede? Cum reuşesc să te iubesc mai mult după ce am crezut că ai fost doar o adiere trecătoare în vârtejul vieţii mele? Cum poţi trăi ştiind că te iubesc? Cum poţi trăi ştiind că ai nevoia constantă de mine şi că poţi să mă pierzi oricând? Vei putea trăi apoi cu regretul?

P.S. M-am săturat să apari în toate scrierile mele... Ai vrea, dacă te rog frumos... să ieşi din visele mele?!

luni, 30 noiembrie 2009

Broken.


Dacă frângi inimi, vei avea la rându-ţi sufletul călcat în picioare...
Este un cerc închis... adică roata se întoarce.
Dar... să fie adevărat? Dacă nu faci suflete să plângă, nu vei suferi nici tu?
Oare?

vineri, 27 noiembrie 2009

Unde?


Sunt un martir al propriilor mele gânduri, vise, fapte. Aştept cu nerăbdare sărutul morţii, pedeapsa supremă a vieţii.
Mă încui în mine şi nu mai aud decât vocile de odinioară ce se izbesc de pereţii minţii mele.
Unde aţi fugit voi, idealuri, din calea treptelor mele? De ce mi-aţi luat ambiţia cu voi, lăsându-mă suspendată între un prezent banal şi un trecut ce acum îl ating doar prin vis, ce îmi alunecă printre degete, asemenea argintului viu?
Nepăsarea m-a debusolat complet. Parcă nici nu observ sufletele neprihănite, zdrobite de paşii mei nehotărâţi. Visez la o intrare în absolut, dar, într-o lume în care totul este relativ, cine mai tinde spre absolut? Cine va concura cu mine? Cine va vrea să mă doboare?
Oricum... banalitatea, deşi e covârşitoare, te induce într-o stare de beatitudine ce nu are ieşire, decât mici crăpături insignifiante...
Unde a dispărut totul? Unde e realitatea? De ce au rămas doar iluziile?

marți, 24 noiembrie 2009

miercuri, 18 noiembrie 2009

Joc.

Îmbracă-te cu haine rele şi hai să continuăm jocul ce a rămas suspendat acum o mie de ani. Oare mai ştii regulile? Nu? Atunci, ascultă-ţi inima. Dansează pe ritmul ei şi dă drumul gravitaţiei. Aşa... vezi că te descurci? Acum eu voi fi dama de cupă, iar tu regele de inimă neagră. Vei încerca să mă săruţi, dar eu voi fugi, începând clasicul nostru joc de-a v-aţi ascunselea prin grădina sentimentelor.
Mă voi ascunde după o frunză roşie de timiditate, iar tu vei crede că am fugit înspre livada cu optimism.
Mireasma serii se va lăsa peste trupurile noastre tremurânde, dar jocul nu se va încheia... ne-am rătacit printre sentimente, dar, ca de fiecare dată, ne vom reîntâlni sub copacul iubirii unde ne va prinde încă un răsărit de Soare, în aceleaşi haine de joacă, cu acelaşi zâmbet pe buze, în aceeaşi îmbrăţişare caldă de acum o mie de ani.

duminică, 15 noiembrie 2009

Te vreau.


Cât crezi că mai rezist fără tine? Fără vocea ta, fără zâmbetul tău, fără glumele tale proaste?
Ai defecte... le văd, dar promit că te iubesc... cu defecte cu tot...
Cât crezi că pot să te mai privesc de la distanţă în timp ce EL mă ţine în braţe şi mă alintă... iar eu... eu îmi doresc să fii TU în locul lui... sau să pot să evadez din panglicile dragostei LUI şi să mă înrobesc în lanţurile indiferenţei tale...
Simt că şi ţie îţi e dor de mine... ştiu că îţi e dor de timiditatea mea când mă priveai insistent... ştiu că îţi lipsesc telefoanele mele zilnice sau nopţile pierdute printre discuţii...
Ştiu că trebuia să mai aştept, dar... adevărul e... ca nu pot nici fără tine, dar nici în balans... te vreau... pentru un minut, o oră, o zi, nu contează... doar să fii al meu, apoi nu vreau decât zăpadă, lacrimi şi zâmbete.

marți, 10 noiembrie 2009

La multi ani.

La multi ani, Pukky...!!!

Sa cresti mare si frumoasa, sa ai parte de tot ce iti doresti si sper ca toate visele tale sa devina realitate...

Orice s`a intamplat, orice se intampla si orice se va intampla, te iubesc...!!! Si asa ramane :)

Hey...!!! Ai 15, zambeste!

luni, 2 noiembrie 2009

te fac o salsa, te fac o ciocolata?

Sa v-o zic direct sau ... ? Prefer direct. De ce #%@$^ ^%$ ne trebuie noua paralelism in spatiu, de ce ne trebuie noua sa stim ca Decebal s-a sinucis sau ca poezia Emotie de toamna apartine genului liric?

vineri, 23 octombrie 2009

Cheia.


Deschide uşa spre o nouă îmbrăţişare, un nou zâmbet, un nou sărut.
Închide uşa ce duce la rănile din trecut, dar nu arunca cheia... nu se ştie niciodată când vei avea nevoie de ea.

luni, 5 octombrie 2009

rad cand te vad plangand.

Mi-am dat seama cat de frumos e sa razi, cat de frumos e sa-ti bati joc, sa lovesti, sa joci murdar. Murdar o sa joc pana la sfarsit, pentru ca altfel nu merge.

duminică, 27 septembrie 2009

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Prietenie.


Uitându-mă pe deviant-ul unei prietene, am găsit o poză care mi-a atras atenţia... şi deşi iniţial vroiam să fac o postare pe altă temă, voi începe alta. În ultimul timp m-am gândit mult la prietenii mei... şi nu, nu vreau să vorbesc despre cei falşi, fiindcă sunt sătula de ei. Vreau să vorbesc despre prietenii adevăraţi, care au rămas alături de mine deşi am trecut prin nenumărate încercări. Vreau de asemenea să vorbesc şi despre prietenii noi, care deşi îmi sunt aproape de puţin timp, au demonstrat că vor fi acolo şi în viitorul apropiat... şi de ce nu? în cel îndepartat.
Nu promit că va fi un post foarte coerent deoarece... nici nu intenţionez să fie. Sunt prea multe gânduri şi prea puţin timp.
Îmi amintesc primele prietenii de la grădiniţă... primele persoane care mi-au zâmbit, primele secrete împărtăşite. Apoi, cum timpul a trecut, multă lume a trecut prin viaţa mea. Unii au lăsat urme mai adânci, alţii urme uşoare, ce au fost şterse. Sau alţii au venit şi au plecat de câte ori au dorit. Dar uite că au existat persoane care au intrat în viaţa mea ar apoi au refuzat pur şi simplu să iasă. Şi le mulţumesc pentru asta.
Privind în trecut, îmi amintesc prea puţine momente triste, dar îmi amintesc o imensitate de momente pline de zâmbete, îmbrăţişări, cuvinte frumoase, râsete, glume, raze, fluturi, păpădie şi lumină.
Am învăţat că nu e greu să îţi faci un prieten... e mai greu să îl păstrezi. Fiindcă... o greşeală ce are loc într-o fracţiune de secundă, poate să te coste o prietenie de-o viaţa. Dar apoi... există iertarea, care apare de cele mai multe ori când e nevoie de ea. Adică... ea este unul dintre ingredientele principale pentru a coace o prăjitură prietenoasă. Dar care sunt celelalte? Ei bine... nu cred că le ştiu pe toate... dar cu siguranţă în oala pui puţină sinceritate, încredere, iubire... şi ca să îi dai aromă, puţine zâmbete şi un vârf de linguriţă de suspans.
Hai... nu vreau să fie un post melancolic. Vreau să fie un post ce aduce un surâs în colţul buzelor. Gândeşte-te la prima pedeapsă pe care a-i primit-o fiindcă ai pierdut noţiune timpului hoinărind pe dealuri căutând ghiocei cu o prietenă. Sau... când v-aţi certat de nu a-ţi mai vorbit doua luni, ca apoi când v-aţi împăcat să vă comportaţi ca şi cum ar fi trecut doar două ore... Dar când ai plâns cu prietena cea mai bună din dragoste şi ca să vă înveseliţi a-ţi invetat o poveste amuzantă. Sau când erai atât de obsedat de cineva încât ai găsit o persoană la fel de obsedată ca tine ca să vă puteţi stresa reciproc? Sau când ai făcut cu rândul cu vreun prieten... vă bine-dispuneaţi pe rând.
Ei bine... astea sunt prieteniile mele... dar probabil şi voi aveţi momente memorabile petrecute alături de cei speciali. Uită pentru zece minute de toate problemele şi aminteşte-ţi prin câte ai trecut cu cineva alături de tine... şi poate le împărtăşeşti şi cu mine. Hai! E doar un mic exerciţiu.

Not.!


Niciun "te iubesc" aruncat în vânt... niciun "te iubesc" deloc. :)

marți, 22 septembrie 2009

Zâmbet de diavol.


Ascunde-ţi aripile de mine... Nu vreau să le mai văd, fiindcă dacă le-aş vedea, aş vrea să mă las pradă îmbrăţişării lor. Dar nu aş mai putea rezista unei apropieri atât de inumană... atât de nefirească.
Nu aş vrea să te ating iar... mâinile tale mi-ar părea de gheaţă. Mi-aş dori doar să te pot privi mereu... ochii tăi întotdeauna vor fi calzi.
Dacă aş fi atât de rea pe cât îmi doresc, ţi-aş smulge aripile să nu mai poţi să zbori vreodată... să fii un înger cu zâmbet de diavol, rătăcit pe Pământ.

sâmbătă, 12 septembrie 2009

duminică, 6 septembrie 2009

Îţi aminteşti?


Te... la tine cel mai uşor ar fi să te întreb: îţi aminteşti vara lui 2008? Câte s-au întâmplat atunci... Câte zâmbete, câte lacrimi... şi cel mai important... cât timp pentrecut împreună? Dar asta nu e tot... ce zici de spagheta care a alunecat pe canalizare? De fapt, cred că au fost mai multe... sau cum trăgeam de cărucior în Mall şi soră-ta se făcea că nu ne cunoaşte? Sau cum te lipeai de perete ca să nu mă urc noaptea peste tine? Coste... tu îţi vei aminti mereu, aşa-i? Oricât de proastă e memoria ta?

Micuţă creatura entuziastă... 22 martie... remember? Îţi aminteşti când a fugit musca după tine? Sau când s-a deschis uşa de la cimitir? Îţi aminteşti când m-a sunat mama şi noi eram în centru şi i-am închis telefonu în nas? Sau când ai dormit la mine şi ne-a închis fratemeu afară ca să îi căutăm paianjenul? Dansul noaptea in parc? Crenwuştii de la ora 3? Prinţul şi uriaşul? Criss ... îţi aminteşti că eram inseparabile?

Pss! Psss! Tipa? Îţi aminteşti de bancul nostru cu cimitiru? Da de bătaia din sala de sport? Îţi aminteşti de calu care era să ne calce, sau când am vărsat sucu pentru că l-am văzut pe unchiuto când am fugit de la chimie? Sau când ne plimbam cu cartonu în braţe ca să nu ne vadă dirigu? Ştii câte urechi are o găină? 12 bă, 12!!! Ce zici de prânzul nostru romantic sau de treningurile noastre gri care erau la fel. Dar de pauzele petrecute cu mâna întinsă şi cu veşnica frază : "Îmi împrumuţi un leu?" Ade... ce faci? Ce fac?!

Vlad... Chiar dacă amintirile noastre sunt doar pe cale de a fi formate, trebuie să recunoşti că există momente memorabile. Cum te enerva când ziceam "bună", sau alea 5 ore la stadion. Vibratu. Fanta Madness... Boscheţii aia prin care era să te pierzi şi unde am călcat în toate gropile. Pescăruşu care ai vrut să îl arunci? Cum mi-ai închis telefonu în nas ( măcar ai zis "pa" înainte...), sau cum ai încercat o seară întreagă să mă stresezi? Îţi aminteşti că nu m-ai stresat?

Pe tine nu ştiu dacă ar trebui să te întreb fiindcă... sunt atât de sigură că nu îţi aminteşti, dar totuşi încerc. Îţi aminteşti de prima seară când am început să vorbim? Nu ne-am mai putut opri... îţi aminteşti apoi cât te-am bătut la cap să mă laşi să te muşc? Îţi aminteşti cum te-am sucit şi învârtit până m-ai întrebat şi eu ţi-am zis că mai vedem? Dar serile pe bancă? Dar sucu de soc? Dar atunci când am început să plâng şi nu ştiai cum să reacţionezi? Sau când ţi-a luat taică-to cartela că ai făcut cost vorbind cu mine, sau bobocul de trandafir, sau cât de tare mă enervai când îmi ziceai "bobocel"? Alex... îţi mai aminteşti de mine?

De câte ori am împărţit banca în două...? de câte ori nu am avut cu ce scrie sau cu ce trage o linie? De câte ori am stat şi am râs că nu ştiam ce să scriem? Îţi aminteşti când am suflat şi m-a ascultat profa de bio? Sau când am vrut să bag fiţuica în gura la geogra? Roxy... îţi aminteşti dunga de pe geam?

Cred că aici e nevoie doar de ceva scurt: prieteni.ro. Îţi aminteşti că ţi-am dat idu meu de ziua ta? Îţi aminteşti că vorbeam non-stop? Dar că nu m-am putut abţine să nu sar să te sufoc cu îmbrăţişări când te-am văzut prima dată? Dar când am stat amândoi în pat? Îţi aminteşti Frăţiorule? Că e una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele...


Fatooo!! Ne-am cunoscut în ianuarie, ianuarie. Te-ai îndrăgostit de mine, de mine. Apoi şi eu de tine, de tine. Şi am rămas aşa... nedespărţite după atâtea certuri. Eva mea proprie şi personală. Do you remember?

Când am vorbit prima oară... nu am făcut decât să ne certăm. Dupa aia... am început să ţinem unu la altu şi chiar dacă suntem doi oameni bătuţi în cap, nu putem unu fără altu. Îţi aminteşti orele noastre petrecute la telefon? Dar de câte ori m-am supărat... de câte ori te-ai supărat. Măi Rocky... suntem doi supărăcioşi.

Iulie 2009. O zi cu Erca. Îţi aminteşti că ne-am iubit din prima clipă? Îţi aminteşti cât vorbeam? Cât de multe doream să ne vedem? Iubi dubi, dar brăţara noastră?

A nins de ziua mea... îţi aminteşti cât mi-am dorit asta? Îţi aminteşti ce mi-ai răspuns când te-am întrebat dacă pot să te pup? Îţi aminteşti cum râdea Vadim de noi? Îţi aminteşti cum comentai când vroiam să mergem de mână? SenZz... îţi aminteşti că I used to 5683 968?

Bomboanele alea de ciocolată din Italia. Cabana fagului. Cât am râs. Câte bomboane am cerut. Cât ne-am stresat cu ungurii. Sau cu "the others". Ne-am supărat una pe alta până te-am sunat şi am început să plâng. Sumyyyy!!! Ai o problemă. Avem o problemă.

Ralu... cum e cu concertul Voltaj? Cu Luci şi cu Sorinelu? Cu Radu şi cu delfinii care arată ca pescăruşii? Cum ai fugit cu cheile când te-am muşcat?

Sticla s-a căţărat, am râs, am spus poveşti de groază la care am râs şi am jucat Mario în disperare. Melqule... eşti o emo manelistă ;x

Şi TU, normal că rămâneai la sfârşit... aş avea un milion de întrebări să îţi pun... dar cred că mă rezum la două: îţi aminteşti cât te iubeam? Îţi aminteşti că şi tu mă iubeai?


(Acest post cel mai probabil urmează să fie completat. :) )

Sentimentalisme.


Ok... sentimentalisme sau "De ce plângem la filme?"
Chiar aşa... de ce plâng fetele la filme? Bine, bine... şi unii băieţi, că oricât aţi vrea să păreţi duri, aveţi şi voi punctele sensibile.
Sinceră să fiu, habar nu am de ce plâng la filme, dar îmi place la nebunie să fac asta. Eu plâng, indiferent de genul filmului... şi în special la cele Disney... adică, voi v-aţi uitat la Lion King?! Cum să nu plângi la aşa ceva?
Ideea e următoarea... noi, fetele, suntem firi mai... sensibile, visătoare şi mereu ne punem în pielea personajelor. Adică, să fim serioşi... cui nu i-ar plăcea să aibă parte de o iubire imposibilă (Titanic, Romeo&Julieta), de o iubire care vine fără să ne dăm seama (Anastasia), o iubire care să lase urme pe vecie (A walk to remember) sau ştiu eu...? O regăsire care să reverse tone de fericire asupra noastră(Nu îmi vine în minte un exemplu de film)?
Haideţi... nu vă ascundeţi. Ştiu că aţi plâns măcar la un film. Eu cred că am plâns la toate filmele pe care le-am văzut şi nu îmi este ruşine.
Ok... tot am pălăvrăgit aici aiurea, dar tot nu am răspuns la întrebarea de mai sus. De ce? Pentru că tot nu ştiu. Poate o fi ceva conspiraţie... sau se aşează astrele într-o ordine bizara, astfel mişcându-se aţa aia ce leagă ochii de inimă şi de partea aia din creier care strigă "Sunt sensibilăăăă!!! Let me cry! Vă implor! ".
Sau... poate filmele pur şi simplu nu pot fi fără o parte care să mă facă să plâng.
Sau... poate sunt singura care plânge la filme? ) ( Note to myself: sper că nu... asta ar însemna să fiu singură în Univers... that would be scarry. )

vineri, 4 septembrie 2009

Dezordinea.


Eu sunt o persoană dezordonată, duc o viaţă dezordonată. Aş putea să zic că sunt un boem, dar mă rezum în a spune că sunt pur şi simplu dezordonată.
Nu sunt genul de persoană care să se asigure că totul este la locul lui înainte să ies din casă. Nu o fac intenţionat, dar pur şi simplu personalitatea mea aeriană nu îmi permite să am grijă de lucrurile mele. Viaţa mea este o continuă căutare a bluzei mov, sau a cercelului în forma de fluture.
Şi asta nu e tot! Nu doar că uit unde am pus obiectele, dar uit şi unde am pus persoanele. Cum? Simplu... Uit nume, uit cine mi-a dat o carte, uit unde am cunoscut pe cineva. Întârziu la întâlniri, dar totuşi zâmbesc când ajung acolo [încerc să fac pe inocenta].
Dar hey! Nu am regretat nici o clipă că sunt dezordonată! Altfel... care ar fi farmecul vieţii? Ce motiv aş avea să mă trezesc mai devreme cu 10 minute, dacă nu ar trebui să caut perechea de şosete pufoase care am visat că o s-o port? Ce motiv aş avea să râd pentru că am prins trenul chiar cu 5 secunde înainte de a pleca, doar pentru că nu îmi găseam carnetul de note? Unde ar fi distracţia de a scoate toate cărţile din dulap, doar pentru a-mi căuta cartea de chimie care rămase în ghiozdan de ora trecută?
Aş putea găsi o mie de motive pentru care îmi place să fiu dezordonată şi probabil că doar vreo 3 pentru care să fiu ordonată.
Defectele fac parte din personalitatea noastră şi poate că pentru ele suntem iubiţi, de cele mai multe ori.
Nu vă fie ruşine să fiţi dezordonaţi! E pur şi simplu... minunat!

joi, 27 august 2009

Ultimul dans.


În sala ticsită de fum de ţigară, o lumină difuză conturează umbrele a două persoane asupra cărora erau aţintiţi zeci de ochi. Parcă toţi aşteptau ceva, însă în liniştea aceea, pe a cărui fundal se auzea doar o melodie lentă, nu se întampla nimic.
În partea dreaptă a luminii se afla ea, frumoasă ca întodeauna. Timpul nu a lăsat urme asupra ei. Sau o fi lăsat? Avea aceeaşi ochi negri şi aceleaşi buze cărnoase... sângerii ce se asortau perfect cu rochia ei lungă ce atingea pământul, chiar dacă sandalele ei aveau un toc destul de înalt. În faţa ei, la câtiva metri distanţă se afla el, cu tenul său creol si ochii verzi ce emanau patimă şi dorinţă.
Piesa din fundal acum se auzea din ce în ce mai tare, inundându-le urechile, apoi creierul, apoi toate simţurile, treptat. Şi-au împreunat mâinile luând poziţia clasică de dans, însă era atât de diferită... au început să se mişte încet pe muzică, din ce în ce mai repede, apoi bătăile inimilor au luat locul notelor muzicale, iar cei doi au uitat de tot şi au dansat doar cu sufletul, deasupra meselor, deasupra spectatorilor care au rămas cu privirile aţintite asupra lor.
Piesa se apropie de sfârşit, iar cei doi încearcă să iasă din transa în care au intrat acum 30 de ani când a avut loc ultimul lor dans. Acelaşi dans plin de pasiune pe care îl repetă la nesfârşit, sub privirea oamenilor care şi-au lăsat sufletul acolo în acea noapte plină de fum, foc, lacrimi şi valsuri.

luni, 24 august 2009

toti pierdem.


zambeste, si nu te gandi la cat de proasta am fost! pentru ca atunci am fii doua (:

Umbrela lipită.


Îneacă-mă într-o mare de deziluzii şi lasă reproşurile să mă tragă la fund. Nu încerca să mă salvezi. Adică... de ce ai încerca? Eu nu mai contez.
Aveam un pachet de ţigări mixt. Tu le-ai fumat pe toate: speranţa, amintirile, visele. Acum stau şi mă întreb dacă nu mi-ar încăpea sufletul în pachetul rămas gol, fiindcă... tu mi-ai ascuns cutia de metal, când doar fericirea mea conta pentru tine.
Te-ai întins până la cer şi printr-o mişcare fugitivă ai luat toate stelele,pe care, cândva, chiar tu le-ai aşezat acolo. Am rămas în întuneric.
În timp ce lacrimi cristaline te implorau să te opreşti, ai luat bolul cu promisiuni şi l-ai spart. Toate promisiunile s-au împraştiat... apoi ai calcat pe ele. Nu mai rămăsese decât umbrela, care ai sfâşiat-o. Ai sfâşiat-o în faţa mea, având zâmbetul acela al tău plin de inteligenţă, pe care îl iubeam atât de mult.
În timp ce tu plecai, am luat umbrela şi am început să o lipesc. Cu atât am rămas din tot ce-a fost... cu o umbrelă lipită. Atât a rămas din noi.

sâmbătă, 22 august 2009

Evadare.


Te invit sa ne pierdem de azi inainte
Si sa ne stergem urmele mascati de cuvinte.
Hai sa dansam in iarba, hai sa plutim pe-un nor,
Ploaia ce o sa cada ne stinge de ochii lor.
De ochii tuturor azi fugim, evadam,

Ne lungim orizontul si fugim, ne jucam,
Ne purtam spre luna si stele si soare,
Ascultam pe racoare aria de inserare.

Dar ea din departare invaluie in uitare
Orice munte, orice frunte, orice mare.
O chemare a cerului priveste un miraj,
Pliveste amintiri, evadam din peisaj si acum respiram..
Adiem in tandem printre raze, fluturi, papadie si lumina,
In zbor zambim, ne uimim de ce-o sa vina.


Propriul sens al tuturor e atat de fictiv..
In fictiunea mea de sens un factor fugitiv,
Un actor emotiv pe o scena infinita
Cu un decor inactiv intr-o sala parasita,
Ticsita, pana la refuz doar cu regrete,
Lipsita de acustica, un scaun in perete.
Joc ultima piesa, in joc doar o sansa,
Aud acorduri stranii in starea mea de transa.

Ia-ma de mana si hai sa evadam..
Prinde-ma de mana si haide sa visam..

Arsenic ft Ioana- Evadare

marți, 4 august 2009

De ce?

Eu sunt un observator, iar cei ca mine trebuie să... observe?
Da, să observe, dar fără să se implice... dar când te implici ce faci? Suferi...
De ce a ajuns fetiţa cu ochii verzi iar singură? De ce oricât de mult şi-ar dori... nu primeşte iubirea care o oferă.
De ce a trebuit să închidă iar cutia aceea nenorocită? De ce nu mai vrea să creadă în nimic?
De ce toată lumea o minte?
De ce alţii primesc fericirea ce îi era menită ei?
Fetiţa are iarăşi ochii înechaţi în lacrimi şi îşi doreşte să dea înapoi timpul... să ajungă în momentul în care şi-a spus "Da, iubeşte-l... fiindcă merită şi te va răsplăti cu la fel de multă iubire". Dar timpul e încăpăţânat şi nu vrea să dea înapoi... nu vrea să şteargă ce a fâcut greşit...
De ce fetiţa cu ochii verzi e iar singură?
De ce a abandonat-o băiatul cu umbrelă?
De ce nimeni nu mai contează acum în afară de el?
De ce i-a fost rapită fericirea?
De ce nu poate fetiţa cu ochii verzi să fie fericită?

Fetiţa cu ochii verzi vă roagă să o urâţi... să uite orice sentiment pozitiv...
Fetiţa cu ochii verzi vrea să înoate într-un râu de suferinţă... aşa că ajutaţi-o... urâţi-o din tot sufletul! Poate aşa va fi şi ea fericită...

duminică, 26 iulie 2009

Heartless.


Nu ştiu dacă voi, care îmi citiţi blogul vă amintiţi că am avut un post în care discutam unul dintre subiectele mele preferate "Dragostea nu există"...
Acu aproximativ o lună vroiam să scriu un post în care să retrag tot ce am zis, dar împrejurările m-au făcut să nu am timp... iar dacă aş fi făcut postul probabil acum aş fi regretat enorm.
Am ajuns în cele din urmă la aceeaşi concluzie: dragostea nu există... e pur şi simplu o iluzie generată de subconştient.
Şi... am ajuns pentru a nu ştiu câta oară în acelaşi loc al sufletului meu, epuizată psihic, încercând să alung, ca de obicei, într-o săptămână, orice sentiment ce mă lega de acel el.
Nu pot zice că regret tot ce s-a întâmplat... fiindcă nu cred că regret. Regret doar că mi-am dat voie să mă implic atât de puternic emoţional.
Chiar dacă a fost doar o relaţie de prietenie... chiar dacă toţi credeau că e altceva, singurul lucru ce contează este că a fost special, iar aceasta perioadă va avea un loc de cinste în sufletul meu... iar dacă voi avea ocazia, voi lua totul de la capăt, dar voi încerca să nu ajung în aceeaşi situaţie, pentru că nu e uşor să dai drumul mâinii ce te-a ţinut de câte ori ai fost pe marginea prăpastiei.

-Bianca, ziceai că nu crezi în dragoste... dar în iubire crezi?
-Nu ştiu ce să zic... poate...
-Atunci te iubesc.

:)

marți, 14 iulie 2009

Fetiţa cu ochii verzi. [part 2]


De cele mai multe ori aşteptăm ca fericirea să vină din cele mai obişnuite locuri, dar ceea ce nu ştim este că nu e bine să aşteptăm fericirea. Ea este genul de persoană care cauta să fie originală, misterioasă, aşa că dacă o aşteptăm, ea se va lăsa aşteptată, aşa că cel mai bine ar fi ca scopul nostru să nu fie căutarea ei. Ea ne caută pe noi... şi ne va găsi... în curând.
Dar... ce se întâmplă când căutăm fericirea în cea mai trista persoană? Cum putem face faţă provocării? Cum putem dărui fericire unei persoane căreia moartea i-a luat-o?

Fetiţa cu ochii verzi s-a trezit cu zâmbetul pe buze, chiar dacă avea doar jumătate de suflet. Zâmbea fiindcă a realizat că nu era singură, chiar daca el plecase. Acum păstra o amintire frumoasă cu el în minte şi cicatricea de pe suflet. Îşi amintea acea zi. Ploua cu găleata, dar ei nu îi păsa. Atunci cineva s-a apropiat de ea şi i-a împrumutat umbrela lui. A observat că ţinea cutia în braţe, dar nu a zis nimic.
S-au luat de braţ şi au pornit împreuna prin ploaie, dar de data aceasta umbrela o proteja, el o proteja. A început să nutrească dragoste pentru cel care i-a adus Soarele înapoi, însă nu era o dragoste ca cea pentru baiatul cu zâmbet strengar. Nu era la fel de pură, nu era la aceeaşi intensitate. Într-o zi, ea a deschis cutia şi i-a aratat băiatului cu umbrelă ce are acolo. Acesta a rămas pe gânduri, puţin surprins şi de asemea trist. A luat jumate din sufletul său şi l-a lipit de jumătatea ei, dar fetiţa a refuzat cadoul. Nu vroia să fie el cel cu jumătate de suflet.

Dar acum zâmbea. Zâmbea fiindcă îl avea pe băiatul cu umbrelă şi fiindcă îl întâlnise pe băiatul creol, care o intriga, care îi făcea fiecare zi mai interesantă cu ajutorul caracterului său complex şi al inteligenţei sale. Era curioasă, vroia să îl cunoască cât mai bine, să pătrundă în mintea sa... în sufletul său.
Când mai avea puţin şi ajungea la sufletul său, după care tânjea atât de mult, a realizat că şi el avea, la fel ca ea, doar jumătate de suflet. El iubise o fetiţă micuţă, ce zâmbea tot timpul şi avea nevoie de ea ca de aer. Ea îi dăruia zilele senine. Însă moarte i-o răpise chiar din faţa ochilor. A vazut cum a sărutat-o şi a plecat cu ea, fără ca el să poata face ceva, fără ca măcar să îşi ia sufletul înapoi.

Fetiţa cu ochii verzi a început să plângă. Ar fi vrut să îi dăruiască fericirea care moartea i-o furase, dar nu ştia cum. Nu mai ştia cum să se apropie de el. Îi era frică, deşi asta dorea.
Când băiatul cu umbrelă a aflat ce simţea ea, şi-a închis umbrela şi stătea în ploaie cu ea şi cu alte zeci de persoane. Acum pur şi simplu nu mai era doar ea.

Fetiţa cu ochii verzi era confuză. Ce avea să se aleagă cu ea pe drumul pe care a început să păşească?

duminică, 28 iunie 2009

Tic-tac!


Tic-tac! Tic-tac!
Acelaşi sunet enervant care îmi aminteşte că timpul se scurge încet, dar sigur.
Dar chiar a trecut atâta timp?
Glasul vântului e acelaşi, iar apa e la fel de rece şi are acelaşi gust. Drumurile şerpuiesc la fel ca întotdeauna şi toate ajung la aceeaşi nori pufoşi la care ne uitam odinioară încercând să conturăm diverse forme cu creionul imaginaţiei noastre bolnave.
Dar... eu nu mai sunt la fel. Am crescut. Am continuat să plâng deşi îţi promisesem că voi fi puternică. Dar au fost şi lacrimi de fericire, promit! Am aruncat gustul înţepător al ţigării şi mi-am creat altă dependenţă: aceea de vise.
Oricum... am început să iubesc cerul. Mă face să ma gândesc la tine. De ce? Nu ştiu... tu mă cunoşti cel mai bine, poate mai bine decât mă cunosc eu însămi. Poate ai putea să dezlegi încă un mister al personalităţii mele.
Dar tu ce mai faci? Ai aceeaşi pasiune pentru adrenalină cum aveai o dată?
Se pare că timpul... când te-a convins să pleci, a uitat să îţi spună că trebuie să pleci fără să uiţi.
Tic-tac, tic-tac!

duminică, 21 iunie 2009

Fetiţa cu ochii verzi.


Aţi avut vreodată inima împărţită în două? V-a smuls cineva jumatate din ea şi voi aţi uitat cum să folosiţi... sau v-a fost frică să folosiţi cealaltă jumatate? Dacă nu... sper să nu aflaţi niciodată... şi sper că povestea fetiţei cu ochii verzi să vă facă doar să vă imaginaţi.

Se născuse pentru a nu ştiu câta oară, cum o făcea de fiecare dată când un an se adăuga la şiragul vieţii ei. Fulgii de nea dansau ca de obicei pentru ea, făcându-i cadou inocenţa lor. Însă de data aceasta era altfel... era altfel fiindcă o persoană nu prea cunoscută îşi făcuse simţită prezenţa. O persoană care trecuse fugitiv printr-un moment scurt viaţa ei şi care a impresionat-o prin ce era, care o făcea să creadă că perfecţiunea chiar există. Glasul său era atât de pătrunzător încât fiecare particula din ea vibra la auzul acestuia. Cu toate că începuse să nutrească o dragoste mai deosebită pentru el, prietenia lui era cadoul cel mai frumos.
Timpul a zburat atât de repede şi se apropia clipa care o aşteptaseră atât de mult, aceea în care potecile munţilor unde au crescut aveau să se întâlnească şi ei se vor regăsi. Însă timpul nu a trecut fără să lase o urmă în sufletul celor doi: fetiţa cu ochi verzi şi băiatul cu zâmbet ştrengar. Prietenia lor devenise atât de strânsă, încât mereu ştiau unde se află celalalt, simţeau ce simte celălalt, chiar dacă sute de kilometri îi despărţea. Ea nu mai cunoştea singurătatea, fiindcă ştia că el e mereu acolo... pentru ea.
Într-un final, cei doi şi-au întâlnit privirile, iar discuţiile lor interminabile au avut un sfârşit care era asemenea unui colţ din Rai. Un sărut... un sărut la care ea nu se aştepta, care i-a umplut respiraţia cu eternitate. Însă el s-a oprit, s-a smuls din braţele ei care nu vroiau să renunţe la el şi a plecat împreună cu zâmbetul său ştrengar, lăsând în urma sa gânduri uitate de timp, o pereche de ochi verzi înecaţi în lacrimi şi un suflet rupt în două.
Lumea ei plină de culori vii a devenit brusc neagră. Privea printre lacrimi jumatatea de suflet care i-a rămas. Era nedumerită. Acolo se afla dragostea pentru toţi care o înconjurau, în timp ce în cealaltă jumatate, se afla doar el. Ce avea să facă acum? Dacă cineva îi vroia şi cealaltă parte? Ce avea să se facă goală pe dinăuntru? Astfel ea şi-a închis sufletul într-o cutie de metal, aşteptând ca el să se întoarcă. Dar nu s-a mai întors... iar fetiţa cu ochii verzi a rămas singură, cu jumătatea ei de suflet, pierdută printre stropi de ploaie, vânt şi ceaţă.

joi, 18 iunie 2009

Amintiri.


Ce sunt amintirile?
Cred că... sunt acele mici detalii care au ecou în inima noastră şi care sunt dovada pentru a ne demonstra că am trăit şi până acum.
Ce înseamnă să trăieşti?
Să aduni amintiri... să le încui într-un sertar al minţii şi să le păstrezi pentru tine. Fără amintiri am fi doar nişte simple particule de praf. :)

marți, 9 iunie 2009

stop!

cica eu sunt putin cam in plus pe aici. prefer sa nu mai fiu deloc. goodbye there. <3

vineri, 5 iunie 2009

marți, 2 iunie 2009

postez.

Bianca, simt o pofta nebuna de a posta. Poate ca imi e lene sa ma duc sa fac dus si sa ma pun in pat sau poate ca e mai mult de atat.Revers, cred ca asta e cuvantul potrivit pentru a descrie seara asta. S-au intamplat atatea luna asta. Iubire. Suferinta. Prieteni. Calatorii. Ganduri. Ura. Zambete. Plansete. Soare. Ploaie. Tunete. Fulgere. Salcami. El. Mesajele de la 2 noaptea. Bipurile de la 2 noapte. Sunatul pe la 2 noaptea si inchisul pe la 5. Nopti nedormite. Suflete invechite. Minti intrate la apa. Mistouri pe tema iubire. Din nou suferinta. Din nou iubire. Si mai multa iubire. Te iubesc-uri scuipate pentru prima data nu din mila. Intrebari. Raspunsuri. Teze. Note. Medii stricate. Prosperitate. Si mai multa iubire. Lampa. Aparat foto stricat. Mers prin ploaie. Bancuri spuse inainte de scoala. Intalniri la fara 25 la ceas. Ajunsul la fara un sfert la ceas. Conflicte. Bucurie. Multa bucurie. Raza mea de soare. Steaua mea. Picatura mea de ploaie. Coala mea rupta. Siretul meu. Cravata mea. Tocurile mele. Tenesii mei rupti. Tricou TH purtat ca pijama pentru a adormi cu gandul la el. Dreaduri. Mai bine nu dreaduri. Par cret. Mai bine nu par cret.

Yeah, mai spun? Mai bine nu .. Sa vorbim despre.. noi. Despre ceea ce vrem sa devenim. Sa ne evidentiem calitatiile. Ei bine, leapsa a ajuns la mine. Sa zic calitatiile mele? Desenez dragut, spun eu. Iert repede. Vad partile bune dintr-un om prima oara. Inca scriu cu stiloul. Iubesc matematica/ geografia/ istoria/ civica/ biologia/ chimia.

Ce vreau sa devin? Pai.. Psiholog, arhitect, redactor... poate o slujba in care sa comunic cu oamenii.. poate o slujba in care sa stau acasa in pantaloni largi, la fereastra, unde sa inventez ceva si sa castig bani pentru a le servi copiilor mei cereale dimineata (ce vise =)). imi plac cerealeleee).. Poate m-am gandit a-mi gasi o slujba care prevede criminalistica.. cine stie? Eu una nu..

joi, 28 mai 2009

Ador mirosul unei seri de vară.


Poate că dacă aş sti că nu devin obsedată m-aş gândi mereu la clipele superbe din viaţa mea, care au ajuns la punctul în care să fie un drog pentru mine, să fie "propria mea marcă de heroină". Totuşi am intrat în sevraj, aşa că am renunţat la ele, dar nu pentru mult timp. Acel miros plăcut, acel miros ce nu se poate asemăna cu nici un altul, acel miros pe care parfumurile ieftine nu îl pot reproduce: mirosul unei seri de vară, a ajuns pe furiş la mine, fără să vreau, fără să îmi dau seama. Cum miroase o seară de vară? Miroase a amintiri, a fluturi, a săruturi furate, a zâmbete pe furiş, a prietenie, a lacrimi.
O seară de vară miroase a cuvinte nerostite, a gânduri citite. Îmi umple sufletul cu acea aromă îmbietoare, care mă face să plâng şi în acelaşi timp să zâmbesc. E mirosul sufletului meu ce dansează sub picături de ploaie.
Ador mirosul unei seri de vară!

nu simt nevoia.


Deci, holbati-va, postez iar. Cred ca n-am mai postat de vreo luna, dar ce conteaza? Oricum posturile mele sunt parfum [ nu, nu, nu m-am pitzipongit].

Ati observat vreodata ca se intampla atatea in jurul vostru? Ati observat ca in Romania o relatie se incepe si de la 9 ani? Ati observat ca, sa ai un boyfriend e un must-have? 

Da, cred ca din duritatea mea trec la nostalgie.De ce? Pentru ca si eu sunt cocalara care are boyfriend si poate ca in unele momente mi-as dori sa fiu singura, dar uneori am nevoie de el mai mult decat de O2 [oxigen. si da, ce face chimie dintr-un om .. ]

Ah, e al dracului de enervant sa iubesti. E atat de stresant, de fapt. E minunat cand sentimentul e reciproc, dar e naspa cand esti geloasa si posesiva.Da, sunt geloasa si posesiva. Poate saracu` baiat m-o iubi, poate saracu` baiat ar face mult mai multe pt mine decat cred eu. Ghiciti ce? Eu il condamn pentru fiecare cacat pentru ca mi-e frica ca-l pierd si as fii sparta, idoita [ ce limbaj, domnu` Dan].

De la boyfriend ajungem la ... gelozie si posesivitate. Cred ca n-ati mai cunoscut o persoana ca mine. Frate, in ultimul timp am facut urat de tot. Sunt posesiva rau cand vine vorba de persoane. Si... Uneori poate ca exagerez, dar trebuie sa stiu ca ii am in siguranta.

[ ce post idiot, isi spun unii. da ma`, nu vreau sa impresionez pă nimeni, doar ma descarc, intr-un fel]

Stiti la ce parte vroiam sa ajung ? La partea aia idioata a unui vis de-al meu. Visez sa picure (cum a fost azi, ca asa mi-a venit ideea) si sa fiu in ploaie.. cu el. Vreau sa mergem pe strazi, printre blocurile gri, tinandu-ne de mana si avand parul ud ( si el ochelarii uzi. ah. cat am cautat un tip bun cu ochelari :x. pentru cei ce nu stiu, ador baietii care poarta ochelariiii =p~).

Hehe// Cam atat deocamdata.. See`ya.

luni, 25 mai 2009

Aş fi eu!


O leapşă primită de la Milena... sper totuşi că voi fi capabilă să o duc la bun sfârşit. :)

Dacă...

Dacă eram o lună, aş fi fost martie.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost joi.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost noaptea.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost o broască ţestoasă.
Dacă eram o direcţie, aş fi fost est.
Dacă eram o virtute, aş fi fost speranţa .
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost Eminescu.
Dacă eram o planetă, aş fi fost pluto.
Dacă eram un lichid, aş fi fost apă.
Dacă eram o piatră, aş fi fost o piatră neşlefuită.
Dacă eram o pasăre, aş fi fost o bufniţă.
Dacă eram o plantă, aş fi fost o trestie.
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost o furtună.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost un o harpă.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost încrederea.
Dacă eram un sunet, aş fi fost sunetul unei lacrimi de fericire ce alunecă pe obraz.
Dacă eram un element, aş fi fost focul.
Dacă eram un cântec, aş fi fost glasul vântului printre crengile copacilor.
Dacă eram un film, aş fi fost unul la care să fiu şi protagonistul şi regizorul.
Dacă eram un serial, aş fi fost Anatomia lui Grey.
Dacă eram o carte, aş fi fost Diavolul şi domnişoara Prym.
Dacă eram un personaj dintr-un film de ficţiune aş fi fost Indiana Jones.
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost căpşuni cu frişcă.
Dacă eram un oraş, aş fi fost Roma.
Dacă eram un gust, aş fi fost dulce-acrişor.
Dacă eram o aromă, ar fi fost aromă de scorţişoară.
Dacă eram o culoare, aş fi fost albastru.
Dacă eram un material, aş fi fost plastic.
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost 'încerc'.
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost ochii.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost un zambet.
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost română.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost Piratul Jack cel Teribil
Dacă eram o formă, aş fi fost o stea.
Dacă eram un număr, aş fi fost 24.
Dacă eram o maşină, aş fi fost un Volvo.
Dacă eram o haină, aş fi fost o pereche de blugi.


Această leapşă m-a făcut să îmi dau seama că nu mă cunosc pe cât aş vrea şi a fost pentru mine mai grea decât cea în care trebuia să spun 99 de lucruri despre mine.
A durat ceva timp să mă hotărăsc cu ce să completez, dar într-un final am reuşit, însă nu sunt pe deplin mulţumită de rezultate, însă pe moment cred ca acestea mă caracterizează cel mai bine .
Aş fi fost luna martie, fiindcă atunci reînvie natura, se renaşte viaţa, reîncepe infinitatea. Ziua de joi e mereu frumoasă, e o zi plină de zâmbete. Aş fi fost noaptea, ca toată lumea să poată să-mi vadă stelele. Caut înţelepciune, chiar dacă asta înseamnă să trec prin ce e mai greu, iar broasca ţestoasă învaţă singură cum să se descurce în viaţă, iar bufniţa e cea mai înţeleaptă... vede şi ştie tot, însă spune doar ce e necesar, cui ascultă. Aş vrea să fiu asemenea unei trestii, să mă înclin în bătaia vântului, ca apoi să pot să mă ridic, când trece furtuna. Aş fi est, fiindcă de acolo răsare Soarele, cu speranţa unei noi zile, unui noi început. Consider că nimeni nu a simţit cu asemenea puritate şi intensitate ceea ce scrie, aşa cum a facut-o Eminescu. Sunt ca Pluto, singură însă împreună cu toţi ceilalţi. Aş fi apă, cea care distruge şi creează în acelaşi timp. Aş fi o piatră neşlefuită, fiindcă defectele mă fac ceea ce sunt. Nu există om care să aibă doar calităţi. Furtuna nu e decât începutul liniştii şi fericirii. Harpa este intrumentul îngerilor. Încrederea este cel mai mare dar ce îl poţi oferi cuiva. Depinde de ei cum o folosesc. Lacrimile cântă o melodie surdă, ochii dându-le tonul cu ajutorul sincerităţii, formand un cor până ce se izbesc de zâmbet, care este cel mai sincer gest. Aş fi focul, cel mai puternic element, înteţit de glasul vântului, care este asemenea dragostei: nu se vede, dar se simte. Aş vrea să fiu ca plasticul, să mă pot modela în orice condiţie. Aş fi căpşuni cu frişcă pentru a fi bună şi sănătoasă în acelaşi timp, dar aş presăra şi puţină scorţişoară pentru a-i da o aromă deosebită vieţii. Aş fi Roma fiindcă pun accentul pe trecut, acesta este cel mai fascinant, fiindcă viitorul e improbabil, iar prezentul e în continuă schimbare. Aş fi albastru pentru a accentua frumuseţea reîncercării după eşec. Aş fi română pentru a preda creativitatea ce este potrivită în orice ocazie, asemenea unei perechi de blugi.

{ştiu că nu am folosit toate cuvintele de acolo, dar am simţit că nu era nevoie.
ştiu că textul e rigid, dar imi place fiindcă... e al meu.^^]

luni, 18 mai 2009

Scrie pentru mine!



Prin postul acesta aş vrea... să apelez la voi, cei care daţi din când în când câte un click pe blogul meu şi a lui Pukky. :)
Acum că şcoala e pe sfârşite am mai mult timp pentru mine aşa că am început iar să citesc cum o făceam o dată [Spre nemulţumirea profesorilor care mă prind că citesc în ore] .
Scopul acestui post? Răbdare, răbdare... ajung şi acolo. Aş vrea ca voi... care îmi citiţi blogul... să îmi recomandaţi ceva cărţi... care v-au plăcut, v-au inspirat... şi v-aş ruga să fie cărti uşor de găsit... adică gen bibliotecă... fiindcă oraşul minuscul în care trăiesc, din păcate, nu colcăie de librării aşa că mă descurc şi eu cum pot.
So... sugestii, ceva?
Dacă aveţi timp puteţi sa îmi specificaţi de ce v-a plăcut cartea sau...
So... please save my poor soul :X

joi, 14 mai 2009

N-am scris niciodată pentru tine!


Am gasit din intamplare pe net niste poezii minunate, zic eu. :) Are talent tipa, nu gluma. M'am indragostit pe loc. :X Jianu Roxana... :)

Aberatie...fara rima!

Oglinda-mi reflecta imaginea ...vag
O mana ce tine intre degete drogul
Bratara argintie isi pierde norocul...
Ramane o parte din ea!
Piciorul intins...departe de lume
Ramane o urma...un negru total,
Calcaiul imi iese...imagine surda...
Oh! Ce banal!
Incerc ochii sa-mi surprind in vitrina...
Tot caut...macar licarul ce a ramas...
Sa-l vad!
Dar sansa n-am!
Ei au plecat cu tot cu licar
Departe-n vesnice amintiri
Si o mare de durere stransa
Imi vrea trecutul inapoi!



N-am scris niciodata pentru tine!


N-am scris niciodata o poezie pentru tine,
Dar daca as scrie
Ar muri toate poeziile din lume
Cand mi-ai citi poezia ce te canta
Asa cum esti tu...
N-am scris niciodata o poezie pentru tine
Pentru ca nu vreau sa mi te fure
- Metafora vietii mele -
In valtoarea ei de versuri
Sa te inghita si sa ma lase
Singura cu ale mele cuvinte...
N-am scris niciodata pentru tine...
Pentru ca in fiecare zi iti scriu cu sufletul
In atingeri secrete, nopti fierbinti
Si dezmierdari in zori de zi.
N-am scris pentru ca...
Nu stiu sa scriu pentru tine.
Cere-mi sa scriu pentru oricine altcineva
Dar nu pentru tine !!!
Cum pot sa scriu pentru tine?
Cand eu sunt semnul de intrebare
Ce te incolaceste zilele, noptile
Si se ineaca tot mai mult in misterul tau,
Nu pot si nu stiu sa scriu
Pentru ca nu s-au inventat inca...acele cuvinte
Pe care numai noi doi sa le stim
Si cu care sa inventam o limba doar a noastra
N-am scris niciodata o poezie pentru tine,
Dar daca as scrie...
Ar muri toate poeziile din lume
Cand mi-ar citi poezia ce te canta
Asa cum esti TU....

sâmbătă, 9 mai 2009

Uneori... de cele mai multe ori... cândva


Uneori... de cele mai multe ori... cândva

Am fumat dragostea, am tras-o în piept, am expirat-o şi a ieşit prin toţi porii mei.
Am plâns de fericire, am ars de nerăbdare.
Am visat.
Mi-am dorit lucuri imposibile.
Am rămas captivă în trecut aşteptând pe cineva care să ma aducă în prezent.
Am minţit din dragoste.
Am rănit fără să vreau.
Am citit fără să simt... am simţit ce am citit... am simţit în loc să citesc.
M-a durut sufletul.
M-am agăţat de o petală când credeam că nu mai există speranţă.
Am privit pe sub gene.
Am inspirat doar pentru a mă lăsa inundată de mireasma unei flori.
Am suferit.
Am râs.
Am ajutat.
Am descoperit... n-am uitat.
Am tipat.
Am îmbrăţişat.
M-am lăsat purtată de val, am fost chiar egoistă.
Am greşit, m-am resemnat.
M-am simţit singură între o mie de persoane... m-am simţit în plus când eram singura.
Am simţit adrenalina, am fost dependentă, am fost obsedata.
Am avut nevoie de aer... am cerut apă când aveam în jur doar foc.
Am iertat... am acceptat, am căzut, m-am ridicat.
Am judecat fără să cunosc, am acţionat din impuls.
Am legat prietenii.
Am confecţionat zâmbete.
Am simţit confuzie... am confundat sentimente.

Este o... leapşă, adică aş vrea să fie o leapşă care să meargă la urmatoarele persoane: Erca, Bianca, mily, copilu' , fetita xoxo, marius şi la cine va mai mai dori să scrie ce a făcut uneori... de cele mai multe ori... cândva.

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Iubind infinitul.


Isi deschise ochii in acea dimineata care avea sa ii schimbe viata. Avea sa il faca sa isi planga de mila, chiar daca au trecut aproape 7 luni de zile. O parasise. Pe ea, pentru care si-ar fi dat viata, pe care o considera o zeita care a venit sa ii dea viata vesnica, lui, muritorului de rand. Isi puse mana la frunte, s-a incruntat si incerca sa isi aminteasca ultimele detalii. Fosta lui prietena, acea fiinta pe care o considera gingasa si plapanda a venit si i-a plans in brate... ca ii lipseste... ca viata ei e neagra fara el, ca el ii dadea culoare. Trecuse totusi mult timp. Credea ca inca o iubeste, asa ca si-a alungat zeita. I-a zis ca nu poate sa o iubeasca pana la infinit si inapoi, asa cum o face ea. Cat se insela... cat se insela.
Insa floarea sa gingasa nu se compara cu intreaga natura ce fusese pana in acea zi asternuta la picioarele sale. De fapt, nici macar nu era o floare. Era o buruiana simpla, chiar rea, dar nu vazuse pana acum. De ce nu vazuse? Ea i-a deschis ochii.
Si-a amintit ca a calcat floarea in picioare... atunci cand si-a dat seama cat tanjeste dupa buzele zeitei, dupa pielea ei catifelata, dupa surasul ce ii umplea inima cu mii de culori vii. Ce avea sa faca acum? Cum isi va recupera sufletul care ea i l-a luat si i l-a bagat intr-un buzunar de la piept. Si-a atins pieptul. Avea si el un buzunar. Nu era gol. Avea acolo un suflet mic, usor, dar care emana atata dragoste si caldura incat pur si simplu nu il puteai privi.
O vroia inapoi, dar nu stia ce sa faca. A deschis fereastra si acolo a vazut un mic spiridus ce isi culegea lacrimile de pe pervaz. Le punea intr-o punga, iar lacrimile se transformau in puf, care apoi ii dadea drumul in aer.
"De ce plangi?"
"De fericire!" spuse micul spiridus culegand inca o lacrima in manuta lui.
"Ce motiv ai tu sa fii fericit?"
"Fiecare rasarit de Soare ma face fericit. Fiecare furtuna ce se isca din senin. Fiecare sentiment ce ajunge la urechile mele."
"Tu auzi sentimentele? Si... ce auzi acum?"
"Aud dragostea ce striga din sufletul tau... striga dupa ea, iar ea aude."
"Aude? Chiar aude?" Inima i-a tresarit. Zambea fara sa vrea.
"Da, dar ii este frica sa raspunda. Ii este teama sa nu o alungi iar. Insa nu isi poate lua sufletul de la tine."
A simtit ca inima i se frange in mii de bucatele. Cata suferinta a putut provoca unei asemenea fiinte... se ura, dar nu putea sa se urasca mai mult decat o iubea pe ea. A inceput sa alerge... pana la cel mai inalt munte. Sa fie cat mai aproape de ea. Sa il auda din spatele norilor. A strigat-o, dar nu a primit niciun raspuns.
"Te ador zeita mea, te ador! Si daca tu ma urasti cu adevarat, ia-ti sufletul si lasa-ma sa pier! Te vad urcand pe malul viselor mele, ma uit in ochii tai tacuti, iti ascult respiratia oarba si iti simt mana paralizata. Esti de neatins, pulsul inimii tale orbindu-ma, privirea ta ma tine prizonier intr-un amalgam de regrete si sperante.
Speranta – cea mai neiertatoare si insistenta durere.Te seaca de vlaga ,te chinuie dandu-ti putere, te deprima indulcindu-ti teroarea de zi cu zi.Se zice ca ea este cea care moare ultima, lasandu-te pe tine sa mori dupa ea.O vad, o vad...O vad bantuindu-ti gandul.
Ma uit la mainile ei.Albe, mici cu unghii asimetrice facute pentru a zgaria sufletul naivului.Pun mana pe numele tau, tu tresari privindu-ma cu urăa.E din cauza ei.Din cauza celei care ti-a cuprins rasuflarea grea. Inca ii striga zeitei. Ii tinea sufletul in palma. In clipa aceea acesta a crescut de 3 ori, iar norii au facut loc unor raze pe care a coborat ea, imbracata intr-o rochie verde pe care stateau frumos aranjate flori purpurii. L-a luat in brate si l-a sarutat daruindu-i eternitatea. Eternitatea alaturi de ea.


[Special 10x to Monica :x Luv ia :x ]

joi, 23 aprilie 2009

Dupa ce-am citit ce-a putut zice Bianca de mine m-am gandit ca ar mai trebui sa postez .-.

Cu ce as putea sa incep din moment ce nu am nicio idee?Eu nu sunt copilu` care sa filozofeze/filosofeze ( ca nu m-am prins cum e).

Vreau neaparat la vara sa o vad pe Bianca,pe Vlad, pe Alessa si pe Sorin (a.k.a. Fluffy).Opa, si Carmen (a.k.a. Rap_girl).Ooo da, doar cei de pe witchclub stiu ce zic pe aici ;;)

Vezi Bianca, eu sunt proasta, nu stiu ce sa scriu.In plus in doua saptamani e teza la romana si eu nu stiu nimic, nu ca e frumos? Daa,foarte ;;)

Ce chestii ciudate se intampla in ultima vreme.Wtf, am auzit azi niste cuvinte care pareau nevinovate dar m-au ranit (da, exista si o pucky care pune la suflet unele lucruri, credeti-ma).Pe langa asta, presimt ca mi-am pierdut cel mai bun prieteni.Pe bune, ce ti-e si cu prietenii asta? Ce dracu e ala prieten adevarat ca eu am cunoscut 1000 de oameni care n-au fost buni.Ce dracu, doar nu ma apuc ca Paris Hilton sa-mi fac emisiune si sa-mi caut bf.Nu ca n-ar fii de-ajuns dar am terminat unele prietenii intr-un hal.. e naspa, poate ca eu nu sunt o prietena buna.Cred ca eu sunt aia proasta care mereu a fost de vina, si poate ca m-as putea descurca singura dar uneori chiar simt nevoia sa am pe cineva langa mine.da,ciudat.

miercuri, 22 aprilie 2009

Leapsa insistenta.


am primit o leapsa interesanta de la copilu'

in aceasta leapsa trebuie sa spuneti 99 de lucruri despre voi, sa vedem ..

1.imi place sa compun.

2.am o personalitate mult prea complexa pentru a putea fi inteleasa

3.imi place sa socialiezez.

4. am prieteni adevarati.

5.imi place sa vorbesc in engleza

6. nu o suport pe profa de chimie

7.ador cartofii prajiti

8. am o obsestie pentru unghiile lungi

9.sunt atrasa in mod special de baietii slabuti

10. am parul foarte lung.

11. sunt prea matura pentru varsta mea si in acelasi timp prea copil pentru varsta altora.

12.imi place sa citesc.

13. stau toata ziua pe witch-club.

14. imi place sa stau noaptea sa privesc stelele.

15. am o stea numai a mea.

16. am obiceiul de a plange de fericire.

17. vorbesc cam 5-6 ore/zi la telefon [uneori chiar mai mult]

18. trimit mesaje in prostie.

19. sunt in reteaua orange.`

20. nu suport oamenii care fac pe desteptii dar de fapt sunt prosti de dau in gropi.

21. inghetata mea preferata este TopGun.

22. de Paste nu imi place sa mananc carne de miel.

23.sunt dependenta de muzica

24. am vise ciudate.

25. visele mele au legatura cu viitorul.

26. m-am indragostit neconditionat si irevocabil de Erca.

27. sunt cam neglijata de copilu', ceea ce ma deranjeaza profund.

28. rad mult

29. plang mult.

30. imi place sa rad mult si sa plang mult.

31. culoarea mea preferata e albastrul

32. imi place si movul

33. lucrez destul de des in Photoshop.

34. ma atasez repede de persoanele din jurul meu

35. sunt orgolioasa

36. imi place sa domin

37. detest sa fiu dominata.

38. am un frate mic si enervant, dar care are un IQ mai mare decat majoritatea colegilor mei

39. imi plac toate anotimpurille. niciodata nu reusesc sa gasesc un favorit.

40. imi place sa analizez tot ce se afla in jurul meu

41. sunt astrasa de psihologie.

42. deseori cred in horoscop.

43. nu cred in dragoste.

44. ascult aproape tot timpul muzica

45. sunt pretentioasa cu filmele care le urmaresc si cartile care le citesc.

46. uneori fac rime.

47. am inceput sa compun aproximativ acum un an jumate.

48. ma ridic de cate ori cad.

49. am obiceiul de a vorbi singura.

50. uneori visez ca am voce si ma pot face cantareata

51. intr-o vreme imi placea sa desenez.

52. ador sa ma dau pe leagan. ma relaxeaza.

53. azi-vara ii lasam pe prietenii mei si mergeam sa stau noaptea pe o banca retrasa sa ma bucur de liniste.

54. vara lui 2008 a fost cea mai tare din viata mea.

55. imi placea teatrul.

56. cand eram mica vroiam sa ma fac preofesoara de engleza.

57. sunt comoda.

58. de obicei spun multe prostii

59. sunt simpatica.

60. actionez de cele mai multe ori din impuls.

61. ma enervez destul de greu.

62. sunt aiurita/ametita/picata din cer.

63. imi place basketul, dar nu l-am practicat de mult.

64. il ador pe nashumeo, fiindca il cunosc de cand eram in burtica la mama.

65. sunt obsedata de date, cunosc chiar si ora la care au avut loc anumite evenimente din viata mea.

66. imi doresc un caine.

67. am o pisica pe care o cheama Uby.

68. in ultimul timp imi place franceza

69. am o lista lunga cu oameni enervatni care trebuie ucisi.

70. sunt FOARTE dezordonata.

71. ma atragie fotografia

72. imi place Bucurestiul fiindca am multi prieteni acolo.

73. sunt o persoana foarte critica.

74. nu ma omor dupa moda

75. urasc exagerarile.

76. nu mi-a placut niciodata matematica.

77. sunt la profilul mate-info.

78. profa mea de chimie e o unguroaica complexata.

79. am tendinta sa fac cacofonii.

80. sunt superficiala.

81. mi-e frica de paianjeni, am arahnofobie.

82. Cred in Dumnezeu.

83. nu sunt de acord cu TOT ce scrie in Bibilie.

84. injur frecvent.

85. ma plictisesc repede.

86. tastez foarte repede atat pe telefon cat si la calculator.

87. ADOR sa merg la tara.

88. imi plac sa ma joc de-a va-ti-ascunselea.

89. am cu cateva kilograme in plus decat ar trebui.

90. am ochi albastri.

91 port ochelari.

92. am sfaturi pentru aproape orice situatie posibila.

93. uneori sunt narcisista.

94. nu imi place sa merg la mare.

95. ador muntele.

96. sunt blogger din ianuarie.

97. ascult hip-hop.

98. plang la desenele Disney.

99. am scris 99 de lucruri despre mine... si as putea scrie 999 [poate am sa incerc intr-o buna zi. :D]

sa ia leapsa cine vrea si are chef, dar e obligatorie pentru ERCA :X si pentru Bianca ;;)

luni, 20 aprilie 2009

Cuvinte.


Am vazut amintirile lui Erca... O iubesc... m-a facut sa ma gandesc... eu am amintiri? Daca sunteti printre prietenii mei si aveti completari de facut, va rog sa ma anuntati. Multumesc Criss si Sysu pentru ajutor. :X

Noiembrie 2007.
Neliniste. Teze. Boala. Diriginta grijulie. Lacrimi. Lacrimi multe. Nervi.Dor. Halucinatii. Obsesie.Nervi. Telefon. Mesaje . Revenirea acasa. Amanare teze. Odihna. Somn. Vise.

Decembrie 2007.

Craciun. Vise. Colegi. Rasete. Certuri.

Ianuarie 2008.
Noi sperante. Noi prietenii.Ionutzza. Criss Ubitha. Prietenie adevarata. Scoala iar.


Februarie 2008.

Teze. Note nesatisfacatoare.

Martie 2008.
Destainuiri. Prietenie mai puternica. Ziua lui Mihai. Rasete. Prietenie. EL. Sarut. Saruturi. Fericire. Extaz.


Aprilie 2008. Lacrimi. Tristete. Suferinta. Prieteni adevarati.

Mai 2008.
Provocat suferinta. Zilele Huedinului. Sarut pe frunte. Mana intinsa. Artificii. Stele. Miros puternic. Telefon la miezul noptii. Indoiala. Plans. DEspartire. Certuri. Minciuni. Obsesii.


Iunie 2008.
Sfarsit de an. Lacrimi. Banchet. Adevarul. La revedere.O noapte cu Criss. Oras. 1 Mai. Dacie. Fugit. Telefon. Oncos. Inghetata. Crize. Telefon. Parc. Dans. Politica. Gelozie. Crenwusti la 3 noaptea. Poveste de adormit. Rasete. Vadu Crisului. Concert stupid. Bratari. Inghetata. Noapte nedormita. Vizita lui. Rasete. Strigoi. Barajul Floroiu. Nasul. Cel mai bun prieten. Gratarul.

Iulie 2008.
Tara. Euforie. De-a vatea-ascunselea. Uitare. Numar de telefon sters. Gelozie. Lacrimi. Consolare. Impacare. Rugaciune.Sarut. Imbratisare. Visine. Musca. La revedere. Excursie. Mesaje. Telefon. Indiferenta. O alta ea. Ras. Distractie. Medalion special. 5 dimineata. mess. sperante. glume.


August 2008.
Tristete. Fiii satului. Apa minerala. Bunoc. Ras. Dans. Poze. Filmat. Bere. Ingrijorare. Nervi. Cearta. Ironie. Un ultim ramas-bun. Corcoduse. Talente nedescoperite. Dialoguri. Ras. Mult Ras. Maini impreunate. Coste si Bya. Mereu. Pentru totdeauna.

Septembrie 2008.
Ruptura prieteniei. Zile in singuratate. Amintiri coplesitoare. Bucuresti. varamea.IORE.Cristina.Prietene pe viata.Sarut. 7 ore. Sticla cataratoare. Fantana arteziana. Telefon. Injuraturi. Nesiguranta. Despartire.

Noiembrie 2008.
Timisoara. Teatru. Prieteni noi.Sarut.Prima zapada. Ziua mea. Dansul pinguinului. Lacrimi. Imbratisare. Poza. Angelli. Foc. Fum. Ingijorare. Mahmureala. Greata. Plecare. Lacrimi. Zapada.

Decembrie 2008
Teze. 4. Lacrimi. Olimpiada. Faza judeteana. Domnisoara Christina. Eliade. Craciunul. Distractie. Imbratisari. Cazatura. Pupic. Fericire. Frig. Mancare. Betie.

Ianuarie 2009

Revelion. Telefon. 18 secunde. Despartire.
Andrei.Joc. Sarut. Bataile inimii. Dragoste. Rasete. Regasirea copilariei. Amintiri frumoase.


Februarie 2009.

Italia. Teatru.Gelozie. Confuzie. Pinguini. Baia mare. Praf. Cusut. Albastru. Marea.Spectacol ciudat. Poze. Secrete. Ras. Discutii religioase. Amuzante. Interes. Prietenie.

Martie 2009

Un an...
Ade. Ras. Lacrimi. Sperante. Ajutor. Fericire in ochi.

Aprilie 2009

Certuri... Lacrimi... Prietenie cusuta. Impacare. Indoiala. Prieteni noi. Distractie. Erca. Iubi dubi. Telefon. Discutii perverse. Love at first site.

sâmbătă, 18 aprilie 2009

1. Ia cartea cea mai aproape de tine, deschide la pagina 18 şi caută rândul 4.
"-Gem de capsune sau marmelada?"

2. Întinde-te braţul stâng pe spate cât mai mult. Ce atingi?
Nimic. :D

3. Care a fost ultima emisiune pe care ai urmărit-o la tv?
"Fenomene stranii" aseara, pe Discovery.

4. Fără să te uiţi la ceas, ce oră este?

12 si ceva...
5. Acum, uită-te la ceas, ce oră e?
12:00 ma iubeste :)) lol

6. Când ai făcut ultimul pas afară? Ce ai făcut?
Ieri. Am fost sa imi fac gaura in ureche :X

7. Înainte să începi chestionarul acesta, ce ai făcut?
Am mancat si am baut o cana de suc.

8. Ce porţi acum?

Un tricou portocaliu in care incap 3 persoane si o pereche de pantaloni de trening. :D

9. (ce) Ai visat noaptea trecută?

Nu mai stiu... :(

10. Când ai râs ultima dată?
Aseara.

11. Ce e pe pereţii camerei în care te afli?

Postere? :X

12. Dacă ai deveni mulţi-milionar peste noapte, ce ai face cu banii?
Paaai... nu stiu... as face tot ce e bine pentru mine si probabil as dona ceva suma la un orfelinat :D

13. La ce te gândeşti acum?
La putinii mei prieteni.. pe care ii pierd rand pe rand

14. Dacă ţi-ai pune o dorinţă, şi aceea s-ar împlini sigur, care ar fi aceea?

Sa ajung ce imi doresc in viata

15. Imaginează-ţi că primul tău copil este fetiţă. Cum s-ar numi?

Cristina... Melissa.. Ana...

16. Imaginează-ţi că primul tău copil este băieţel. Cum s-ar numi?
Laurentiu.

17. Gata. S-a terminat. Mai vrei?
Ar fi frumos :X

miercuri, 15 aprilie 2009

Minte.


Aşa, aşa, minte-mă!! Aruncă-mi zâmbete false şi colorează-mi lumea într-un verde pal cu tente de galben. Umpleţi degetele de acuarelă şi umple-mi cerul de stele. Ia-mă de mână şi promite-mi ca voi fi în siguranţă dacă zbor alături de tine. Apoi sărută-mi lacrima ce alunecă pe obrazul aspru din cauza vântului şi a prafului ce îmi caută ochii.
Apoi uită de tot ce ai promis. Aruncă-mi cuvinte usturătoare, fă lacrimile să îmi înăsprescă şi mai tare obrazul. Dă-mi drumul să cad într-un abis negru numit viaţă, plină de sentimente. de regrete, de suferinţă. Fură-mi luna şi aruncă peste lumea mea vopseaua neagră din cutia timpului.
Apoi minte-mă din nou.

[Şi poate că mi-e dor de trecut... de lacrimi, de suferinţă, de un suflet plin de îndoială. Poate mi-e dor de cei care erau odată... poate mi-e dor de mine cum eram odată.]

vineri, 10 aprilie 2009

Prieteni falşi.


-De ce zambeşti?
-Pentru că stau alături de prietenii mei.
-Prietenii tăi sunt monştri?
-Prietenii mei sunt cele mai frumoase persoane.
-Nu te lăsa păcălită de exterior. Priveşte interiorul lor. Ai să îi vezi exact aşa cum sunt ei.
-Sunt superbi.
-Nu! Sunt nişte monştri! Deschide ochii!
-Sunt deschişi. Îi văd foarte bine.
-Uită-te ca îţi fură toată energia, îţi distrug sufletul! Fugi cât mai repede.
-Prietenii mei mă iubesc.
-Nu! Te vor ucide!

Fata îşi îmbrăţişă prietenii şi închise ochii lăsandu-se purtată pe un drum fără întoarcere, plin de lacrimi şi suferinţă.

vineri, 3 aprilie 2009

New Moon-Cap 3- The end


Ştiu că urmează un post foaaarte lung, dar pur şi simplu nu m-am putut abţine.
Asta este partea mea preferată din NEW MOON :x
Aştept ziua de luni să primesc ECLIPSE şi să continui cu lecturarea, iar ăn privinţa celei de-a patra carte cred că voi aştepta până va ieşi pe piaţă, aşa, ca să fie plăcerea mai mare când voi citi.
Deci partea în care cei doi se despart o ador, iar după aceea partea când Bella se gândeşte să îl sărute pe Jacob şi când se aruncă de pe stânca. Este pur şi simplu minunat.
Sunt îndrăgostită.

We'd gone only a few steps into the trees when he stopped. We were barely on the trail–I
could still see the house.
Some walk.
Edward leaned against a tree and stared at me, his expression unreadable.
"Okay, let's talk," I said. It sounded braver than it felt.
He took a deep breath.
"Bella, we're leaving."
I took a deep breath, too. This was an acceptable option. I thought I was prepared. But I still
had to ask.
"Why now? Another year–"
"Bella, it's time. How much longer could we stay in Forks, after all? Carlisle can barely pass
for thirty, and he's claiming thirty-three now. We'd have to start over soon regardless."
His answer confused me. I thought the point of leaving was to let his family live in peace.
Why did we have to leave if they were going? I stared at him, trying to understand what he
meant.
He stared back coldly.
With a roll of nausea, I realized I'd misunderstood.
"When you say we–," I whispered.
"I mean my family and myself." Each word separate and distinct.
I shook my head back and forth mechanically, trying to clear it. He waited without any sign
of impatience. It took a few minutes before I could speak.
"Okay," I said. "I'll come with you."
"You can't, Bella. Where we're going… It's not the right place for you."
"Where you are is the right place for me."
"I'm no good for you, Bella."
"Don't be ridiculous." I wanted to sound angry, but it just sounded like I was begging.
"You're the very best part of my life."
"My world is not for you," he said grimly.
"What happened with Jasper–that was nothing, Edward! Nothing!"
"You're right," he agreed. "It was exactly what was to be expected."
"You promised! In Phoenix, you promised that you would stay–"
"As long as that was best for you," he interrupted to correct me.
"No! This is about my soul, isn't it?" I shouted, furious, the words exploding out of
me–somehow it still sounded like a plea. "Carlisle told me about that, and I don't care,
Edward. I don't care! You can have my soul. I don't want it without you–it's yours already!"
He took a deep breath and stared, unseeingly, at the ground for a long moment. His mouth
twisted the tiniest bit. When he finally looked up, his eyes were different, harder–like the
liquid gold had frozen solid.
"Bella, I don't want you to come with me." He spoke the words slowly and precisely, his cold
eyes on my face, watching as I absorbed what he was really saying.
There was a pause as I repeated the words in my head a few times, sifting through them for
their real intent.
"You… don't… want me?" I tried out the words, confused by the way they sounded, placed
in that order.
"No."
I stared, uncomprehending, into his eyes. He stared back without apology. His eyes were like
topaz–hard and clear and very deep. I felt like I could see into them for miles and miles, yet
nowhere in rheir bottomless depths could I see a contradiction to the word he'd spoken.
"Well, that changes things." I was surprised by how calm and reasonable my voice sounded.
It must be because I was so numb. I couldn't realize what he was telling me. It still didn't
make any sense.
He looked away into the trees as he spoke again. "Of course, I'll always love you… in a way.
But what happened the other night made me realize that it's time for a change. Because
I'm… tired of pretending to be something I'm not, Bella. I am not human." He looked back,
and the icy planes of his perfect face were not human. "I've let this go on much too long, and
I'm sorry for that."
"Don't." My voice was just a whisper now; awareness was beginning to seep through me,
trickling like acid through my veins. "Don't do this."
He just stared at me, and I could see from his eyes that my words were far too late. He
already had.
"You're not good for me, Bella." He turned his earlier words around, and so I had no
argument. How well I knew that I wasn't good enough for him.
I opened my mouth to say something, and then closed it again. He waited patiently, his face
wiped clean of all emotion. I tried again.
"If… that's what you want."
He nodded once.
My whole body went numb. I couldn't feel anything below the neck.
"I would like to ask one favor, though, if that's not too much," he said.
I wonder what he saw on my face, because something flickered across his own face in
response. But, before I could identify it, he'd composed his features into the same serene
mask.
"Anything," I vowed, my voice faintly stronger.
As I watched, his frozen eyes melted. The gold became liquid again, molten, burning down
into mine with an intensity that was overwhelming.
"Don't do anything reckless or stupid," he ordered, no longer detached. "Do you understand
what I'm saying?"
I nodded helplessly.
His eyes cooled, the distance returned. "I'm thinking of Charlie, of course. He needs you.
Take care of yourself–for him."
I nodded again. "I will," I whispered.
He seemed to relax just a little.
"And I'll make you a promise in return," he said. "I promise that this will be the last time
you'll see me. I won't come back. I won't put you through anything like this again. You can
go on with your life without any more interference from me. It will be as if I'd never existed."
My knees must have started to shake, because the trees were suddenly wobbling. I could hear
the blood pounding faster than normal behind my ears. His voice sounded farther away.
He smiled gently. "Don't worry. You're human–your memory is no more than a sieve. Time
heals all wounds for your kind."
"And your memories?" I asked. It sounded like there was something stuck in my throat, like I
was choking.
"Well"–he hesitated for a short second–"I won't forget. But my kind… we're very easily
distracted." He smiled; the smile was tranquil and it did not touch his eyes.
He took a step away from me. "That's everything, I suppose. We won't bother you again."