duminică, 28 martie 2010

Asa vorbeste Domnul slavei

Asa vorbeste Domnul Slavei
In glasul Sfintei Liturghii
Desi m-am inaltat la Ceruri
Eu nu va las
Eu nu va las orfani copii

In fiecare liturghie
Eu ma cobor din nou la voi
Din nou e coasta Mea strapunsa
Si-Mi curge sange
Imi curge sangele suvoi

Ma rastignesc din nou pe cruce
Pe masa Sfantului Altar
Primiti-Mi sangele si trupul

Sa nu vin iarasi

Sa nu vin iarasi in zadar


vineri, 26 martie 2010

Spring.


Cu toate că e primăvară... nu-mi mai permit să mă îndrăgostesc. 

vineri, 19 martie 2010

BIANCA.


Eu sunt Bianca. B-I-A-N-C-A. Am un nume banal, cât pentru două persoane... Două Anca. Poate de aceea trec de la o stare la alta mai repede decât îţi dai tu ochii peste cap. Cele două Ance se confruntă des. Se ceartă, uneori se iau de păr. Una are ochii verzi şi cealaltă îi are albaştri. O dată una este bună şi cealaltă rea, iar alteori e viceversa. Foarte rar se fac exces de complezenţă şi folosesc acelaşi caracter. Când mă plictisesc stau şi le ascult cum se contrazic. Nu cad de acord decât în faptul că ele niciodată nu-s de acord.
Acum să revenim la numele meu. B vine de la BLOG. A2-a mea casă. Una dintre Ance nu este de acord. Spune că este o pierdere de timp, ca şi scrisul de altfel. Dar când suferă şi ea ar scrie romane, dar se abţine cu stoicism. Este cea mai orgolioasă. Oricum, o mai surprind uneori când face mutre la câte un cuvânt, dar atât. Îl schimb până îi place. B mai vine şi de la Bociu, locul nostru special.
A doua literă vine de la... Iubire. Ei bine, aici este o temă mai delicată, deoarece cea cu ochii verzi este împotriva acestui sentiment/emoţie ( din orele de psihologie niciuna nu şi-a dat seama ce este până la urmă.) Însă cea cu ochii albaştri s-ar îndrăgosti în fiecare zi de altă persoană sau de aceeaşi persoană, lăsând-o apoi pe cealaltă să sufere, deoarece ea este destul de matură şi stabilă emoţional încât să treacă uşor peste.
A vine de la... Accident. Toate lucrurile bune din viaţa mea s-au petrecut din greşeală. Normal că cele două Ance nici aici nu sunt de acord. Una crede în horoscop, în orientarea astrelor, în soartă şi noroc pe când cealaltă îi râde în nas şi spune că nu există coincidenţe.
N de la nehotărâre... cred că se înţelege de ce.
C... Carte? Ce le place amandouă Ancelor este să citească. Orice, oricând, deşi Anca aceea care nu este cu scrisul, se preface de asemenea că citeşte din obligaţie. Este atât de simpatică atunci când plânge la finaluri fericite...
Al doilea A nu mi-am dat seama de la ce vine... Totuşi de multe ori m-am gândit că ar trebui să mă cheme Roxana pentru ca Râd mult, sau Paula pentru că am ceva cu Prietenia. Dar eu sunt Bianca şi atât. Şi împreuna cu Ancele mele vom cuceri lumea! Ei bine... cel puţin în imaginaţia noastră.

marți, 9 martie 2010

Rupturi de suflet.


Aşa! Rupeţi suflete printre discuţii banale, apoi priviţi cu ochii injectaţi spre cer. Căutăm un Dumnezeu care să ne iubească pentru zâmbetele, cântecele şi iubirea noastră. Măcar de ar fi sincere şi nu ar avea la bază ruptura unui suflet. Nu strigaţi după îngeri. Au murit cu toţii răpuşi de ura noastră. Supravieţuitorii se ascund speriaţi în spatele ultimelor suflete inocente.

Toată lumea îşi ţine visele în braţe şi le plimbă peste tot. Te voi iubi atunci când le vei da drumul! Să se împlinească. Te voi iubi din ce în ce mai mult.

Nu mai trăi în remuşcare... cerul se va termina oricum, iar atunci te voi ţine în braţe... pentru că nu vreau să te văd plecând.

sâmbătă, 6 martie 2010

Idei?


Mă agaţ cu disperare de orice idee ar vrea să răsară. Să respir şi să trăiesc prin ea. Şi mă gândesc dacă se merită să sacrifici totul... dacă se merită să sacrifici ceva. Dar apoi... cei care trăiesc doar pentru ei, ce au? Nimic... doar pe ei şi puţin praf pe masa care înainte era plină de tablouri. 

Şi dacă vrem ceva... de ce e asa de greu să obţinem? Şi dacă primim ceva gratis, de ce nu-l acceptăm? Sau dacă îl acceptăm... de ce plătim înzecit? 

Parcă nimic n-ar exista. De fapt... nimic nu există. Totul este mult prea iluzoriu. Şi doar cădem în gol, răpuşi de propria noastră neputinţă.

Şi nu vreau decât vară... 

joi, 4 martie 2010

Băiatul cu ochii migdalaţi.


Băiatul cu ochii migdalaţi nu a fost nicicând capabil de iubire. A avut parte doar de încercări eşuate. El n-a avut niciodată parte de suferinţă, îndoială, speranţă, fiindcă n-a avut nevoie. Poate caracterul său orgolios a fost decisiv în această parcurgere atât de lină a vieţii sale. Printre glume şi distracţii totuşi a cunoscut câteva ele care i-au atras atenţia, însă niciuna la fel de mult ca EA. O privea pe ascuns, ea sărea în mintea sa, indiferent la ce se gândea şi pentru prima dată în viaţă s-a lăsat purtat de sentimente şi a făcut o încercare stângace de a-i mărturisi. Prea stângace din păcate, pentru acea EA care îşi ghida mânerul vieţii în funcţie de "aici şi acum". Nu mergea niciodată pe drumuri ocolitoare, fiindcă n-avea timp de pierdut.



Băiatul cu ochii migdalaţi a rămas cu încercările stângace, cu privitul de la distanţă şi cu gândurile despre EA care îi sar de ici-acolo prin mintea sa bulversată.

marți, 2 martie 2010

La mulţi ani, Ionuţ!


La mulţi ani!! Eşti una dintre cele mai încăpăţânate persoane pe care le cunosc şi... îţi mulţumesc pentru asta! N-ai renunţat la mine oricâte tâmpenii am făcut şi oricât te-am îndepărtat, tu te-ai apropiat şi mai mult. 

Te iubesc mult şi îţi mulţumesc pentru aştia aproape 2 ani de când suntem prieteni :*


A, da... şi clasicele urări de bine: multă sănătate, fericire, iubire şi cât mai multe vise împlinite!!!

luni, 1 martie 2010

La mulţi ani, Vlad!


Măi Vlad, măi... Ai ajuns la 18 ani! Ce maaaare te-ai făcut :*

Să ştii că, eşti cea mai enervantă şi în acelaşi timp simpatică persoană pe care o cunosc şi îţi spun pe cuvânt că eşti un om foarte special şi meriţi tot binele din lume. 

Aşa că... la mulţi ani, multă sănătate, fericire, un strop de noroc, femei câte poţi duce etc etc. 

:*:*:*:*:*:*..!!!


Apropo... se pare că... eşti un început de primăvară, chiar dacă afară e Soare cu dinţi.