marți, 28 februarie 2012

E rândul meu!


Nu sunt Don Quijote așa că voi înceta să mă lupt cu morile de vânt.

Încetez să mă supăr, să sufăr, să mă agit să fie bine.

De data asta eu voi face un pas în spate. Să vină să mă tragă și pe mine cineva în față, fiindcă eu prea mult, prea mulți i-am împins de la spate.

E rândul meu să aștept ca totul să fie făcut.


poza

luni, 27 februarie 2012

Loc.


Crezi că ți-ai găsit și tu locul, te simți bine, iar apoi... apoi realizezi că de fapt tu nu ai fost nici măcar în vizită...



.poza

sâmbătă, 25 februarie 2012

Îmblânzitor de vise.


Aveam nevoie de un îmblânzitor de vise, care să le închidă într-o cușcă. Apoi să le ia pe rând să le învețe bunele maniere. Le-ar fi învârtit și le-ar fi pus să se dea peste cap până ar fi rămas fără energie. Însă căutările mele au fost în zadar.

”Am auzit de visele tale! Sunt incontrolabile! Se spune că sunt atât de intense încât dimineața când te trezești, nu distingi realitatea de vis. Cine crezi că ar avea curaj să le înfrunte? Cine crezi că ar ieși întreg de acolo?”

Așa că am continuat să trăiesc cu visele mele neîmblânzite până când cineva mi-a împrumutat îngerul său. De atunci, îmi cunosc diminețile. Îngerul meu învață de la un profesionist, iar visele mele aleargă liniștite.

Mulțumesc!


poza

luni, 20 februarie 2012

duminică, 19 februarie 2012

Iubire îmbuteliată.


Sunt o umbră care merge zilnic la cafea. Citesc de obicei ziarul, dar uneori doar privesc oamenii ce își leagă șireturile dintre dinți. Plătesc șapte milisecunde de suflet pentru fiecare ceașcă, doar ca să-mi trezesc insomniile.

Obișnuiam să împart camera cu un tendon care îmi făcea din când în când cu ochiul. Iar eu m-am îndrăgostit fără să știu că de fapt tendonul meu era plin de ticuri.

Acum... nu fac decât să mă oglindesc în cafea.

Totuși... La ce e bună atâta iubire? Doar umpli cu ea sticle de doi litri pe care le așezi apoi în frigider.

poza

marți, 14 februarie 2012

Ninge cu lacăte de marțipan.


Ninge cu lacăte de marțipan, iar noi coasem zăpada, peticind-o pe alocuri cu sânge. O ușoară aromă de mălin se-nstelează, se întrăinează.

Zăpada încetul cu încetul prinde valuri și își așează casele în buzunar. Doar luminițe aburite se mai văd acum.

Îmi pare rău pentru pernele care și-au uitat de mult somnul, iar zborul le-a rămas printre penele unui aer primăvăratic.


poza


luni, 13 februarie 2012

Ce mult te-am iubit.


de Zaharia Stancu

Sinceră să fiu, nu știu sigur dacă este un roman sau o nuvelă, în orice caz mie mi-a plăcut enorm... Nu este o carte pe ”gustul” oricui. Este destul de greoaie și cam seacă, dar... pe mine m-a atras, cred că mai mult datorită titlului.
Acțiunea este relatată la persoana întâi. Mama naratorului moare, iar acesta descrie foarte minuțios reacțiile pe care o are familia în cele 3 zile și în ziua înmormântării. Aceste descrieri sunt axate în special pe comportamenul tatălui, care, abia dupa ce realizează că soția lui a murit, își dă seama cât de mult a iubit-o, repetând în mod obsesiv fraza ”Ce mult te-am iubit, Mărio!” și cerându-și scuze că nu a mângâiat-o destul, că nu a sărutat-o destul, că nu i-a arătat cât de mult o iubește.
Pe mine m-a impresionat cartea în mod deosebit... și îmi amintesc foarte des de ea... și de fiecare dată mă trec fiori pe șira spinării.

vineri, 10 februarie 2012

Cărţi.


Cărţile sunt lumea mea, acolo unde sunt eu personajul principal de fiecare dată, acolo unde este realitatea, departe de "abstracţiunea" asta numită viaţă.

Bla-bla. Nu vreau să mă plâng că viaţa-i grea, că lumea-i rea, că etc.

Nu vreau să mă plâng nici că vine sfârşitul lumii, nici că-s -20 de grade, nici că sunt prea multe proteste.

Vreau să mă plâng că nu sunt finaluri fericite. Nici măcar în cărţi de multe ori...

Şi ce vorbesc de finaluri? Nu sunt nici măcar conţinuturi... prea multe "bătălii" se duc în numele iubirii.

"Am minţit-o fiindcă o iubesc."

"L-am îndepărtat fiindcă îl iubesc."

"I-am dat drumul fiindcă o iubesc."

"L-am lăsat cu alta fiindcă îl iubesc."

Nu, nu, nu şi NU! Nu minţi, părăseşti, distrugi o persoană fiindcă o iubeşti.

O iubeşti fiindcă o iubeşti!

Dar nimeni nu învaţă asta din cărţi. Acolo scrie!


Bunica are 80 de ani şi îl sărută pe bunicu pe frunte şi îi spune că-l iubeşte...

Şi poate voi preda cândva iubirea, la fel ca ei. :)


poza

La mulţi ani, Rareş!


La mulţi ani, dragule!

Cât mai multă sănătate, fericire, noroc, bani, femei, ce vrei tu. :))

Dacă anu trecut ţi s-a schimbat prefixu, ai fost iertat, dar de acum nu mai scapi. Trebuie să te distrezi cât mai mult şi cât mai bine!

Sunt mândră că te cunosc de atâta timp şi îţi mulţumesc că mă faci să râd, că îmi coşi mânuşile, că mă ajuţi la teste, că mă laşi să te speriu, că nu te superi că îţi închid telefonu în nas, că mă laşi să te bulgăresc, că îmi repari calculatoru, că... eşti tu!

La cât mai multe zâmbete.

Şi multă fericire alături de Titi :*

joi, 2 februarie 2012

Matematică.


Nici nu ştiu să explic ce stare de spirit îmi provoacă matematica. Mi-e greaţă, mă enervez, îmi vine să ucid pe oricine în cale când văd că am 6 ore de matematică pe săptămână, când văd că integralele sunt hieroglife şi unele tipuri de exerciţii din variante nu le-am văzut în viaţa mea.

Dacă este un lucru pe care îl urăsc pe lumea asta, atunci clar e matematica!

Probabil de aia de 3 ani şi jumătate mă tot chinui cu ceva ce urăsc din tot sufletul!

Să îmi iau 5 la bac şi nu îmi mai calculez nici cumpărăturile la magazin!

Dracu să o ducă de matematică!!! X(X(X(X(X

Matematica e rădăcina tuturor relelor!


poza