La capătul morţii - Alexandru Jurcan

Astăzi, începând cu orele 14:00 la Librăria Book Corner din Cluj - Napoca a avut loc lansarea cărţii "La capătul morţii", al cărei autor, Alexandru Jurcan" ne-a surprins ca de obicei cu o carte de poezii bilingvă ( română şi franceză). A avut ca invitaţi speciali pe Irina Petraş, Rodica Marian, Liliana Şomfălean şi Rodica Matiş.

Deşi nu sunt neapărat fan poezie, cele scrise de Alexandru Jurcan m-au impresionat întotdeauna. Pline de sentiment, dar în acelaşi timp atât de impersonale.

Şi ca să ne aflăm în temă, doamna Irina Petraş a spus printre altele că de fapt se sublinează ideea că moartea nu există, există doar treceri.

Doamna Liliana Şomfălean, prietenă bună a trupei Assentiment, s-a oprit asupra variantei în franceză a poeziilor, care, deşi încearcă să fie cât mai apropiate de varianta în română, conţin pierderi (sau adăugiri), care sunt sau nu pe placul cititorului (depinde de la caz la caz).

Scriitorul a încercat (şi reuşit) să dea o formă palpabilă morţii, să-i dea o personalitate a ei (fapt pentru care este numită Moartea, cu literă mare), a învitat-o la o şampanie, pentru ca apoi să fie înfrântă, să se înece în ocean.

Apoi, trupa coordonată de autor, Assentiment (o parte din ea) au dat o mică reprezentaţie, o surpriză pentru domnul profesor şi pentru cei aflaţi în sală, viziunea lor despre carte. Mica secentă a fost pe placul publicului, deşi trupa a muncit de data aceasta pe cont propriu.

De asemenea, domnul director Doru Ioan Rus, a intervenit pe la jumătate, cu unul dintre momentele lui comice, care a destins atmosfera care, deşi a început pe un ton familiar, a avut tendinţa să devină cam... sobră?

Şi, ca să ne surprindă în continuare, domnul Jurcan ne-a chemat, după lansare, la o gustare la Centrul Cultural Francez. Gustarea a constat în pâine, caş, ceapă şi ca desert, cozonac cu urdă.

"La capătul morţii" este a 15-a carte a domnului Alexandru Jurcan (la cât mai multe! ).

De acelaşi autor vă pot recomanda: "Cei rămaşi pe pământ" (preferata mea), "Plouă peste crimele oraşului", "Stăpânul şi Silberta", "Fuga insulelor" şi ca să închei cu o notă mai umoristică propun "Cocosul şi cocoaşa".

O să revin în curând cu poze! :)

Ursus Evolution - concluzia

Aşadar, am fost şi eu la Ursus evolution, adică eu şiii... încă vreo câteva mii de oameni :))

În prima seară a plouat, deci nu am ajuns chiar de la început. Oricum Lună Amară nu mi-a făcut cine ştie ce impresie :)) Nici ăialalţi. Era full de rockeri pe acolo. Da cand zic full, atunci mă refer că, îmi era frică să mă mişc! Pe final, a mers mai bine, geeeen... CARGO! ;x apoi Paraziţii au făcut atmosferă, ca să nu zicem că am venit degeaba!

Duminică a fost ok, chiar m-am distrat şi m-am simţit bine. În special când a fost pe scenă Guess Who! Şi Grasu, şi Grasu :>. Puya sărăcuţu, a avut puţin alcool la bord, dar totuşi, n-a fost aşa rău. Au fost Suie Paparude şi ROA, care, deşi au piese care îmi plac mult, nu sună deloc bine live! Deloc! Totuşi, e... electro (sau ceva în genu).

Per total m-am distrat. A fost mult mai reuşit Ursus Festu din octombrie, de la Polus. Ehh... la cât mai multe beri pe viitor!

Apă pentru elefanţi - Filmul

Am văzut sâmbătă şi filmul şi sincer nu mi-a plăcut. Pe cât m-a entuziasmat cartea, pe cât m-a lăsat rece filmul. E prost făcut pur şi simplu. Şi eu chiar credeam că Robert Pattinson are şanse să fie un actor ok, după ce l-am văzut în "Remember me", dar acum, sunt de părere că mai bine rămâne la filmele cu vampiri. Reese Witherspoon e genială de obicei, dar parcă de data aceasta a scârţâit puţin. Cred că din cauza lui Pattinson ( :)) ).

Sunt chiar dezamăgită. În special în scena în care este ucis August, ăsta, Jacob (Pattinson), parcă nu se chinuie suficient s-o salveze pe aia care moare acolo, la 5 metri de el. M-am enervat la culme. :))

Şi pentru cei care aţi lăudat filmul atât de mult, citiţi cartea. Vă veţi răzgândi! :)

Şi iniţial vroiam să-l văd la cinema. Am rămas cu 12 lei care o să îi folosesc în scopuri mai măreţe. Mulţumesc frumos.

Şi pentru cei care vreţi să vă certaţi cu mine după ce vedeţi acest post, vă chinuiţi degeaba. Tot la părerea mea rămân.

poza

Apă pentru elefanţi

Tocmai am terminat de citit "Apă pentru elefanţi" de Sara Gruen, care mi-am comandat-o după ce am văzut trailerul pentru filmul cu acelaşi nume. M-am gândit că dacă aşa agitaţie, sigur merită citită. Şi într-adevăr a meritat! Şi merită să fie recitită peste vreo 2-3 luni, când o să îmi fie dor de această poveste extraordinară.

Deşi nu-mi plac clownii, mi-e dor să merg la circ. Şi cu prima ocazie, când am să ajung în America, am să merg la un circ adevărat! Pentru simplul fapt că această carte este extraordinară!

Acum, urmează filmul!

A, da... ce mi-a plăcut foarte mult, au fost fotografiile alb-negru, de la diverse circuri, care au însoţit textul. Au dat un farmec aparte lecturii...

Îmi era dor să mă îndrăgostesc de o carte. Nu mi s-a mai întamplat de prin noiembrie...

Oameni.

Iubesc oamenii pentru ceea ce au fost cândva pentru mine... şi oricât aş incerca, nu aş putea niciodată să îi urăsc pentru ce sunt acum.

Recomandări?

Am vreo 3 luni de vacanţă destul de pline de evenimente, dar cu suficient timp liber încât să citesc până mă dor ochii.
Vă rooooog, să îmi recomandaţi ceva ;;) Cartea voastră preferată (poate îmi ziceţi si 1-2 motive). Ia să vă văd ;;)
aştept. :-w

Rihanna - Man Down

Ce-i drept, unii dintre ei ar cam trebui împuşcaţi :-"

E pusă pe REPEAT!

Mulţumesc Rareş pentru melodie :*

Vară.

Nu îţi pierde vremea căutând răsărituri... vei rata atâtea apusuri, cu miros de vară, după ploaie, pe o băncuţă udă, cu miresme delicioase de "Palma-Maicii-Domnului".

Şi ce dacă e prea linişte? Dă muzica la maxim, cum faci mereu când vrei să uiţi. Răsfoieşte-ţi cărţile şi găseşte-ţi sufletul printre stropi de apă de munte şi multe corcoduşe.

Ai tot ce îţi doreai...

Nu?

Nu ai ce îţi doreşti acum, dar ai ce îţi doreşti mereu. Profită!

Iubeşte! La asta te pricepi cel mai bine... în modul tău enervant, ciudat şi abstract, dar iubeşte!

Ia oameni sub umbrelă! Fiindcă aşa eşti tu! Fiindcă există mari şanse să primeşti câte o bilă albă acolo sus.

E vară!

Revoltă.

La mine în casă eu nu am dreptul să îmi ţin gecile pe cuier. Doar în dulap am voie. Gecile mele ocupă prea mult, restul au voie să ţină câte 10 pe cuier, alea 3 a mele îl răstoarnă.

La mine în casă nu am voie să fac duş fără să intre 3827832 de persoane peste mine.

La mine în casă nu pot să îmi las îngheţata la topit, că aşa îmi place s-o mănânc, fiindcă rămân fără ea.

La mine în casă eu sunt aia care face dezordine, deşi dacă lipsesc 3 zile de acasă, nu se mai poate intra în cameră de hainele şi cărţile lui fratemeu care sunt pe jos.

La mine în casă nu mă pot uita la un film de la cap la coadă fără să fiu strigată de 20 de ori şi fără ca fratemeu să pună pauză de 5 ori. Dacă nu m-aş uita la film, nu m-ar deranja nimeni.

La mine în casă nu pot vorbi la telefon fără să ca toată lumea să stea şi să asculte.

La mine în casă nu pot fi nervoasă 2 zile pe lună, fiindcă ii perturb pe ceilalţi. Dar ei pot fi nervoşi în celelalte 28 de zile. Doar în astea două sunt calmi.

Sunt nervoasă. Şi revoltată.

poza

Ursus evolution

La sfârşitul acestei săptămâni (25-26 iunie), în Cluj-Napoca ( Piaţa Unirii) are loc Ursus Fest, unde va fi multă muzică, distracţie şi bere! :) Intrarea este liberă, iar programul este aşa!

Program:

Sâmbătă ,25 Iunie 2011

LES ELEPHANTS
E.M.I.L
LUNA AMARA
CARGO
PARAZITII
ZDOB & ZDUP



Duminică ,26 iunie 2011

THE MONO JACKS
GUESS WHO
SUIE PAPARUDE
ROA JUNKYARD
GRASSU XXL
PUYA
IRIS

Gen... vă aştept acolo! :) ;x

Am spus că intrarea e LIBERĂ, nu?

Voltaj.

Să ştiţi că aştia de la Voltaj, chiar merită să fie apreciaţi. Fiindcă ştiu să facă atmosferă! Timp de două ore au cântat (LIVE!!), au dansat, sărit şi s-au distrat alături de cele câteva mii de oameni! :)

Au fost peste 10 piese cred şiiii, eu chiar m-am simţit bine! Toată lumea era entuziasmată şi cânta şi sărea pe-acolo. Au fost vreo două piese la care unii au început să plângă (eu de data aceasta, m-am abţinut! :)) )

În deschidere trebuia să cânte trupa Deepside Deejays, dar cică au avut ceva probleme de sănătate şi nu au mai putut ajunge... În schimb, a cântat ceva trupă din Cluj-Napoca, Hazard (nu ştiu dacă aşa se scrie...) , care, au cântat bine, nu zic că nu, însă nu prea au ştiut să îşi aleagă melodiile.

Oricum a fost frumos!

Cred.

Cred că am învăţat să aştept altfel timpul. Să ne luăm de mână şi să ne plimbăm alene, fără să îl simt, fără să îmi pese. Am învăţat să simt altfel ce se petrece în jurul meu. Nimic nu se schimbase cu adevărat. Era doar mai intens. Era prima dată când îmi plăcea glasul trenului, iar peisajele văzute de zeci de ori erau mai colorate ca oricând. Îmi amintesc de un prieten, care făcea mereu poze, la orice: copac, vârf de deal, umbră, nor. Era entuziasmat precum un copil. Îl priveam şi îmi ziceam "Sunt doar nişte dealuri...". Iar apoi, îmi doream să fi avut un aparat cu mine... Simţeam că acea călătorie va dura două vieţi, dar nu îmi păsa. Eram prea ocupată să realizez că exist şi că în jurul meu e mai mult decât nimic.
Am învăţat să nu mai aştept nimic, fiindcă voi trece cu vederea alte lucruri care vin de bună-voie la mine, fără să sper, fără să mă rog. Ci doar vin, odată cu speranţa. Mulţumesc.

Mărturisesc.

Cel mai bun prieten al meu, adică Doru mi-a dat melodia asta superbă, care de 3 zile o ascult încontinuu.

Şi acum, mărturisesc că am salvat-o şi am lăsat-o aruncată acolo într-un colţ de desktop(ruşine să îmi fie! )... că nah... după titlu, m-am gândit că cine ştie ce melodie dubioasă e. Apoi, într-o zi, a sărit în playlist... şi atunci m-am îndrăgostit!

Mulţumesc că eşti şi că îmi dai melodii cu nume dubioase, dar extraordinare!

Sunt mai sărac decât pustiul
Unde nu plouă niciodată
Dar eu ştiu că ploaia vine
De câte ori te văd, toţi îmi spun
Că în pustiu nu plouă
Dar nu cred pe nimenea
Pentru dragostea mea-nebună
Şi în pustiu va ploua!!

Cambridge.

Ei bine, scrisesem zilele trecute pe aici că am de dat un examen. L-am dat, am scris acolo şi m-am concentrat până mi-a făcut creierul scurtciurcuit şi acum... până în 26 iulie, când vin rezultatele, sunt în siguranţă. Mai e proba orală duminică, dar aia trece repede. Oricum... sunt dezamagită de organizare. Bine, au fost cu mult mai bine organizaţi decât alţii, dar oricum... e CAMBRIDGE!

Şi am început cu vreo 20 de minute mai târziu... şi ca să fie şmecheri şi să se încadreze în timp, au scurtat pauzele de la 25 de minute, la 10. Frumos!

Şi pe lângă asta, cu toate că au fost vreo 15 supraveghetori pe-acolo, tipul de lângă mine a copiat tot de la mine. Ca să vezi...

Mă bucur că am scăpat de stres. Ultima săptămână a fost groaznică.

Oricuuum... ştiţi voi ce îmi place la Cluj?

Băieţii frumoşi. Oriunde te uiţi vezi băieţi frumoşi! ;x

Şii... pe Bulevardul Eroilor, este o cofetărie: Cofetăria Carpaţi. Acolo se face cea mai bună savarină pe care am mâncat-o vreodată!

Şiii... Vineri, 17 iunie 2011, începând cu orele 19:00, pe platoul Sălii Sporturilor “Horia Demian” vine trupa Voltaj! Intrare gratuită! Care vine? ;;)

Prejudecăţi 2.

Discutam azi cu o prietenă. Ea îmi vorbea despre o tipă, să mă feresc de ea, ca aşa umblă vorba-n sat, că îi rea şi nu-i de încredere. Şi m-am enervat fiindcă eu nu judec oamenii după spusele altora. O cunosc pe tipă de vreo doi ani... nu am avut cine ştie ce tangenţe, dar de câte ori s-a întamplat să interacţionăm, a fost mai mult decât drăguţă. Deci până când nu se poartă urât cu mine, eu tot drăguţă o consider, fiindcă mie nu mi-a greşit cu nimic, deci nu am de ce să o judec.

Tot aşa mi s-a mai spus acum vreo 2 luni despre altă tipă... că de ce-s prietenă cu ea, că nu am ce învăţa de la ea, că îi un om de nimic. Ei bine, acel "om de nimic", cu mine e o persoană extraordinară, care a fost alături de mine, m-a ascultat, m-a ajutat şi m-a făcut să zâmbesc când am avut nevoie.

Deci consider bârfele astea sincer inutile. De ce să vorbeşti de rău o persoană cu care ai vorbit poate, de maxim 3 ori în viaţa ta? Nu e frumos!

Nu zic că eu nu judec niciodată, dar încerc să mă abţin. Fiindcă nu ai de unde să ştii cum e o persoană până nu ajungi să o cunoşti! Eu acord oricui o şansă! Fiindcă mie nu-mi acordă mulţi. :)

(Nu) Ştiu.

Nu ştiu să scriu despre viaţă

Sau rouă aşezată-n palme.

Nu ştiu să scriu nici despre mare

Sau adieri de vânt, sau nori.

Ştiu doar să mă aştern pe foaie

aşa cum sunt.

Cu vicii, cu obsesii şi poate, uneori

cu zâmbete furate, printre plopi,

cu frunze şi culori,

în seri de iulie cu stele,

fără vraji, doar cu miresme.

Nu-mi ştiu cuvintele care rimează

Cu suflet.

Ştiu să-mi simt metaforele

alunecând uşor pe buze,

fără să le rostesc, fără să mint.

Nu ştiu să scriu,

Dar ştiu să simt.

poza

Mai ştii?

Îmi eşti nemărginirea printre atâtea limite,

Deşi nu am mai mirosit a tine de atâta timp.

Stinge-mi luminile din palmă...

Doar în seara aceasta!

Să ne simţim ochii printre adieri de vânt,

Fără cearceafuri sau mângâieri

şi fără dor de noi...

"mai ştii iubito, când eram?"

dar încă suntem...

poza

Premiu.

Mulţumesc din tot sufletul iri. pentru premiu, că mă citeşti şi că te-ai gândit la mine.

Acuuuum, e rândul meu.

Cam astea-s regulile:

1. dă link-ul persoanei care ţi-a oferit premiul

am făcut asta puţin mai sus.

2. spune 7 lucruri random despre tine

-peste două zile am examen

-sunt impulsivă

-îmi plac chiftelele

-mă duc peste 2 săptămâni la mare

-sunt manichiuristă

-îmi place Zaharia Stancu

-am un căţel pe nume Bobi

3. dă premiul mai departe la 15 persoane

chiar 15 n-o să fie, daaaar... să vedem.

julie.

C.L.M

Carbon 14

Prinţesa Urbană

Melissa

Liuba.

Kali

Sanda

Mih.

mă ning în fluturi

4. anunţă-i de premiile primite

imediat. :*

nu.

NU îmi plac oamenii!

Fiindcă toţi îmi vor răul!

"Duşmanii se recrutează dintre prieteni! :) "

Perspectiva mea.

Am tot promis că voi face un post în care voi explica perspectiva mea asupra unei relaţii de cuplu, ţinând cont de faptul că am 18 ani şi am fost/sunt crescută de nişte părinţi excepţionali.

Să începem cu începutul. Mintea şi sufletul sunt cele mai importante. Şi aspectul fizic contează, dar e pe ultimul plan, atunci când aleg un băiat. De asemenea, degeaba are ceva în tărtăcuţă dacă nu se ştie comporta.

Nu accept ca prietenul meu să ţipe la mine şi de asemenea nu-mi plac iubiţii care mă consideră la fel ca prietenii lui de bere şi cred că pot discuta orice chestie scârboasă cu mine. Hai că merge de 2,3 ori, că nu-s prinţesă, dar NU tot timpul!

Nu îmi car prietenul meu peste tot cu mine. Dacă eu merg la o petrecere la care el nu este invitat, atunci rămâne acasă. De asemenea, nu accept să mi se spună "Dacă nu vin şi eu, nu mergi." Eu o să zic "atunci du-te tu" şi am încheiat orice altă socoteală.

Îmi zicea cineva că dacă eşti cu o persoană şi o iubeşti, atunci aşa e frumos... să mergeţi împreună peste tot şi aşa. Ei bine, nu cade cerul dacă 5-6 ore nu suntem împreună. Şi în plus, dacă merg cu prietenii mei, merg cu ei.

Edit3: Nu consider că dacă mă sărut cu alt băiat, e înşelat. Nu suntem căsătoriţi. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, e înşelat. Dar tot nu suntem căsătoriţi.

Am o grămadă de prieteni băieţi. Nu o să renunţ la ei doar pentru că domnişorul are în program crize de gelozie. Prietenii sunt prieteni!

Îmi bazez relaţiile pe sinceritate şi comunicare. Eu spun ce am pe suflet ce vreau, ce mă deranjează. Mă aştept ca şi el să facă acelaşi lucru.

Nu o să îi spun niciodată: "Nu mă interesează că ai zis că ieşi cu prietenii în oraş. Acum seara vreau să ne uităm la un film." Ci mereu voi zice "Ieşi cu prietenii tăi. Noi putem sta împreună şi mâine."

Nu cred ce îmi zic alţii. Dacă aud ceva şi consider că poate fi un sâmbure de adevăr în poveste, îl întreb pe el, fiindcă după cum ziceam, mă aştept la sinceritate din partea lui. :)

Îmi place să râd şi să mă prostesc. Nu îmi place să mă sărut în public. Decât foarte rar. Dar pupicii merg. :D

Dacă îmi mai amintesc ceva, dau edit. :))

Edit: nu mă împac, dacă ne-am despărţit. Dacă nu a mers prima dată, mai mult ca sigur nu va merge nici a2-a oară.

Edit2: iubesc din tot sufletul, dar dacă nu este altă soluţie, atunci renunţ.

Nu îl cert dacă se îmbată. Eventual că s-a îmbătat fără mine.

Nu îl pun să se uite la filme lacrimogene cu mine. Prefer să ne uităm la unul de acţiune.

Edit4: am primit o replică drăguţă la postul meu. Clik aici

Melodia verii.

Pentru mine, aceasta va fi melodia verii.
Plec pe 30 iunie la mareeeeee ;x
Mersi Doru :*
(ştii că te iubesc, nu?)

Melissa.

Aici avem o dedicaţie pentru verişoara mea mică şi drăguţă, una dintre cele mai bune prietene ale mele, unul dintre cei mai grozavi oameni pe care îi cunosc.
Te iubeeeesc ;x mai avem aprox o lunăăăă ;x

Băiatul bun.

Am ajuns la concluzia că băieţii aia bleguţi, care toată ziua sunt după fundul tău, îţi ţin geanta, aşteaptă cu orele după tine să îţi cumperi o bluză, ăia sunt cei mai periculoşi.
Involuntar te ataşezi de ei. Poate îi iubeşti, poate nu, dar se strecoară şi un sentiment inevitabil de milă: "Vaaai, drăguţul... atât de mult mă iubeşte..."... şi te gândeşti să-l cizelezi, să îl faci om, să îl scapi de timiditate.
Apoi, te trezeşti într-o zi că puiul tău a prins aripi, şi-a luat zborul şi te-a lăsat baltă.
Nu mai contează că eşti şi tu acolo şi că te-ai implicat. Până atunci erai "tot", acum eşti şi tu ceva p-acolo prin lumea lui, bună când are nevoie de sfaturi.
Şi a dispărut băiatul drăguţ care intra la seconduri doar ca să caute o pereche de pantaloni de care vroiai, sau care face pariuri cu tine, chiar dacă ştie că le pierde, doar ca să îţi cumpere un snickers. Acum vrea bani, sex, popularitate.
Nah... şi să mai încerci să faci din ei oameni. Vor deveni bestii.

Poza

La mulţi ani, iubitule!

Să creşti mare şi voinic, dragule!
Ce aş putea să îţi zic?
Ai ajuns şi tu la o vârstă... frumoasă presupun. Cu bune şi cu rele.
Eşti un om extraordinar şi mă bucur că am dat peste tine.
Fiindcă mă faci fericită şi dimineţile îmi sunt pline de tine. Mă trezesc cu gândul la tine şi îmi e suficient să zâmbesc.
Mulţumesc că mă iubeşti pentru cum mă leg la şireturi.
Pentru că port ochelari.
Pentru că vorbesc până nu am aer.
Mulţumesc că eşti şi că suntem.
Te iubesc. Să nu cumva să uiţi!

poza

Iar tu.

Acum care e direcţia? Tot înainte, spre Soare!
Nu mai ţine ura aia aşa strâns în braţe. Desfă-te de ea.
Regrete... tu nu aveai regrete. Şi ce dacă 365 de răsărituri au încetat să mai existe? Gândeşte-te la cele ce urmează, fără să-ţi ameninţi sufletul că îl vei închide iar.
Da măi, da... ştiu că nu îţi plac oamenii, dar îţi plac zâmbetele, deci nu uita! Nu te mai minţi... tu nu ştii să urăşti. Nu poţi să urăşti.


Iartă-mi optimismul... ştiu ce simţi acum. Ştiu că ai plâns până ai rămas fără lacrimi, fără aer, fără viaţă. Ştiu că ai ţipat până nu ai mai avut glas şi ţi-ai făcut cu unghiile răni în palma. Şi ştiu că ai adormit ţinându-ţi genunchii în braţe fiindcă te simţeai iar singură.
Dar ştiu de asemenea că eşti tu şi vei continua. Fiindcă tu nu ştii să distrugi. Deci nu te poţi distruge, oricâte ameninţări îmi arunci în braţe.
Te vei iubi din nou. Ştiu sigur!

Mulţumeeeesc.

Vreau să mulţumesc tuturor persoanelor care m-au citit, mă citesc şi (sper că) mă vor citi în continuare!
Blogul meu a ajuns la un număr destul de drăgut de 20,000 de vizualizări.
Şi pentru voi, o ciocolăţică! :*

L-ai pierdut.

Şi dacă nu ţi-ar cânta aprilie la geam, unde ai fi acum? Cine te-ar putea iubi, în ciuda zgomotului infernal ce trece fără ca măcar o picătură de sudoare să-i alunece pe buză, prin termopanele depresive?
Ia-ţi gândurile şi rostogoleşte-le prin noroi, să se agaţe culoarea firelor de praf de ele.
Îţi reproşezi că ţi-ai pierdut sufletul prin mulţime în timp ce cumpărai două bilete pentru o piesă de teatru. Ai mers singur şi abia la sfârşit ai realizat că îţi e frig la mâna dreapta.
Alergi pe scenă şi ţipi, dar nu primeşti niciun răspuns.
Au trecut mii de clipe de atunci, iar oraşul e împânzit de desenele tale stângace. Nici măcar nu ai avut bunul simţ să îi faci o poză, deşi ai un aparat vechi... Acum ai uitat cum arată, iar acum telefonul sună doar ca să te anunţe că nu vei deveni niciodată un pictor celebru.
În orice caz, cu părere de rău te anunţ că sufletul tău şi-a găsit altă mână să încălzească. Nici măcar nu îşi mai aminteşte parfumul tău. Stă undeva pe un hamac şi admiră roşul cireşelor.
Ce spui? Ai un gust amar în gură? Ei lasă... Ia o bucată de ciocolată, nimeni nu-i perfect. Hai... nu plânge, asumă-ţi vina şi treci mai departe. Vei trăi fără suflet. Sau poţi oricând să găseşti unul pierdut pe stradă.
Eu? Al meu l-am dat de mult spre adopţie. Da-da. Era o zi frumoasă de aprilie când liliacul îşi aranja frunzele pentru culcare.

La mulţi ani, Ade!

Dragă drăguţă suspectă,

La mulţi ani cu ocazia împlinirii frumoasei vârste de 18 ani. :)

Sunt mândră că din aceşti 18 ani, de 11 te cunosc.

Eşti o persoană frumoasă, deşteaptă, interesantă, extraordinară!

Şi de-a lungul acestor 11 ani pot să spun că am trăit experienţe uluitoare alături de tine.

Şi... care-i cel mai bun mod de a te bucura de prezent, dacă nu să îţi aminteşti clipele frumoase care te-au adus aici.

Aşadar, să începem cu începutul care îi cam neclar, dar cred că o să ne descurcăm. Ne-am cunoscut la grădi, pe vremea când eu încă mâncam colţurile cărţii de colorat şi tu nu aveai un frate.

Apoi am ajuns în clasa 1 şi ne-am pus în aceeaşi bancă şi ne-am făcut propriul nostru grup de prietene.

Cândva, prin clasele primare am plecat la căutat de ghiocei... de noi îi căutam pe ei, ei ne căutau pe noi şi ne-am trezit că e seară şi nu am găsit nimic... decât nişte palme de la părinţii noştri că am fost dispărute toată ziua. Ce să mai povestesc de inimioara aia gen Sailor Moon care am purtat-o după noi şi care cică ne indica unde se găsesc florile cu pricina.

Tot aşa am mai dispărut o dată o zi întreagă când am mers la "căsuţa" mea... (indicat ar fi să nu dăm prea multe detalii aici :)) )

Ce să zic... în clasa a4a a fost treaba cu scrisul aceluiaşi nume pe ambele lucrări la română :)

În clasa a6a... păruitul din sala de sport.

Iar în clasa a8a... hmm... cred că cea mai tare amintire de aici e aia când nu am fost la civică, la diriga. De ne-am ascuns de ea după maşini, apoi am mers la Profi să ne luăm suc de cactus şi biscuiţi. Şi mergând noi alene pe stradă vedem o tanti care cică moare de sete şi să îi dăm şi ei suc. Toate bune şi frumoase, până când sare aia pe mine să mă sărute. Asta... într-adevăr asta e cea mai memorabilă.

Apoi am mers amândouă să înfruntăm chinurile şi focurile profilului matematică-informatică. (Tu, între timp ai fost salvată.)

Şi acum... după o muncă migăloasă şi mult râs, am selectat câteva faze memorabile din discuţiile noastre abstracte de pe mess:

Gogosica` :*:X adela: ce ciorba ai facut?
Bia.: de zarzavat
Gogosica` :*:X adela: l'ai bagat acolo si pe ionel?
Bia.: sper ca nu
Gogosica` :*:X adela: speri?
Bia.: api da...
Bia.: ce o sa zica mama
Bia.: cand o sa ii zic
Bia.: ca isi manca pruncu`
Gogosica` :*:X adela: o sa fie incantata
Bia.: "Ii excelent... pacat ca nu mai avem"
Gogosica` :*:X adela: :)))))))))))

02.05.2009

Bia.: ca io is
Bia.: oficial
Bia.: nasa voastra
Bia.: ca io mi'am consumat minutele
Bia.: din oferta si din viata
Bia.: cand pe unu' cand pe altu'
Bia.: si a trebuit sa il ascult
Bia.: cum imi zicea
Bia.: acelasi lucru' de 15 ori
Bia.: si deveneam sentimentala cand il auzeam
Bia.: si numa' nu ma apucam de bocit
Gogosica` :*:X adela: nu incepe cu bociu
Bia.: ar trebui sa imi cot si io unu'
Bia.: si sa merem la o intalnire in 4 pe dealurile bociului
Gogosica` :*:X adela: exact pe dealurile bociului
Bia.: daaaa
Gogosica` :*:X adela: trezeste'te
Bia.: mda
Bia.: trezeste'te
Bia.: imbraca'te cu o coaja de banană
Bia.: si danseaza rumba

07.06.2009

Bia.: prima data
Bia.: am vrut sa scriu in mesaj
Bia.: "sa cresti mare si frumoasa"
Bia.: da dupa aia m'am gandit
Bia.: ca tot io am treaba
Bia.: daca esti frumoasa
Bia.: ca prea tre' sa comentez
Bia.: asa ca mai bine voinica

18.09.2009

"Găina are 12 urechi"

24.09.2009

Bia.: buna, radu ma sperie
Bia.:
Bia.: a fost azi la vecinumeo acasa
Bia.: si am vorbit cu el pe geam
Gogosica` :*:X adela: )
Gogosica` :*:X adela: buna,radu

31.10.2009

Bia.: dapi tu esti suspecta
Bia.: nush ce nacaz ai
Bia.: te`o afectat fundu lu` X
Bia.: ti`o intrat in ochi
Gogosica` :*:X adela: ))))))))
Gogosica` :*:X adela: buna asta

Bia.: toata ziua mancam zacusca
Bia.: noi nu avem altceva in casa
Bia.:
Bia.: da lasa... traim si cu zacusca
Bia.: nici apa nu ne mai trebe
Bia.: bem suc de zacusca

Bia.: atata mi de foame
Bia.:
Gogosica` :*:X adela: ))
Bia.: crek o sa mananc niste demachiant
Bia.: asa bine miroase
Bia.:
Gogosica` :*:X adela: ))))))))))))
Bia.: api decat zacusca..
Gogosica` :*:X adela:
Bia.: da nu...
Bia.: sa dea Domnu`
Bia.: in urmat 5 minute
Bia.: sa te rostogolesti pe jos
Bia.: de ras
Gogosica` :*:X adela: ))))))))))))))))))))))))))))
Bia.: te rostogolesti acuma?
Gogosica` :*:X adela: ))
Gogosica` :*:X adela: daca m'as rostogoli
Gogosica` :*:X adela: nu as putea scrie
Gogosica` :*:X adela: zacusco
Bia.: eh nu
Bia.:
Gogosica` :*:X adela: )
Bia.: iti lasi un membru
Bia.: la tastatura

19.12.2009

Bia.: te iubesc enorm din suflet
Bia.: )
Gogosica` :*:X adela: ai baut acetona?

Scopul meu a fost să îţi dăruiesc de ziua ta un zâmbet... sper că am reuşit. Draga de tine! La mulţi ani !!!! :*:*:*:*:*:*:*

Și dacă...

Și dacă m-aș dărui ție printre rândurile unei cărți, m-ai iubi mai puțin?

Mi-aș ascunde bucățele de suflet în spatele fiecărui cuvânt care conține litera ”a”, iar tu, doar citind mă vei găsi.

Ne vom lua de mână printre liniuțele de dialog și îți voi fura câte un sărut la fiecare sfârșit de capitol. Vom lenevi printre descrieri în timp ce metafore ne vor mușca de glezne. Ne vom opri să bem o cafea, iar în loc de zahăr vom folosi puncte de suspensie. Îi vom veni de hac personajului negativ, ștergându-l cu o radieră uriașă. Apoi, cu un sărut vom încheia... povestea.

Și dacă m-aș dărui ție printre rândurile unei cărți, m-ai iubi mai mult?

Fie.

Câteodată mi-aş dori să fiu mai impersonală...

Să pot să îmi privesc cu indiferenţă pereţii sufletului... mâzgăliţi de atâtea trăiri.

Fie ce-o fi... eu am să deschid încă o carte.

Am auzit...

Am auzit că sunt cea mai figurantă fată din oraş!

"Şi premiul pentru cea mai figurantă fată din oraş se acordă luuuuuuuuiiiiiiii BT!!!!"

Vai mie... îmi dau lacrimile. Mulţumesc, mulţumesc. Nu aş fi reuşit niciodată fără voi!

Poza

Greu.

Uite cum cele mai simple lucruri, pot părea cele mai dificile.

Eu nu vreau decât o îmbrăţişare. Şi acum, e cel mai imposibil lucru. În sensul că... mai repede primesc un 10 la chimie decât o îmbrăţişare.

poza

Principii.

Ce fraieră sunt... cum să mă las influenţată şi să ajung să mă simt prost datorită unor principii de-ale mele?

Ruşine să îmi fie!

1 iunie.

La mulţi ani, copii!

Acum, pe ultima sută de metri vin şi eu cu o urare amărâtă.

Sincer... azi, dintre toate zilele nu m-am simţit copil.

Azi, dintre toate zilele, am realizat câte responsabilităţi am, atât morale cât şi sufleteşti.

Azi, am realizat că nu am mai cerut bani "de cheltuială" de mai mult de un an de zile, fiindcă am banii mei.

Azi, am programat 3 cliente pentru săptămâna aceasta.

Azi, am avut grijă de fratele meu, mai mult decât de obicei.

Azi, mai mult ca oricând am realizat că am un suflet în grijă. Şi sunt responsabilă pentru el.

Azi, am realizat că în urmă cu o săptămână, am promis să ajut pe cineva să-şi poarte suferinţa.

Azi, mi-am cumpărat o carte în loc să îmi iau o pereche de bascheţi.

Azi, mai mult ca oricând, nu am fost copil.

Mersi Doru pt poza :*

Sinceritate.

Sunt unii oameni (ca şi mine, spre exemplu) care doresc să fie plăcuţi de toată lumea.

În orice caz am ajuns la concluzia că aşa ceva nu se poate. Oricât de bun ai fi, oamenii vor avea mereu şi mai multe aşteptări de la tine, şi nu fiindcă ei consideră că poţi, ci fiindcă ei au nevoie.

O persoană din 100 va fi sinceră cu tine şi îţi va dori binele. Unii îţi vor dori răul, iar marea majoritate îţi vor dori binele doar în măsura în care le iese şi lor ceva din asta. :)

Conştientă de acestea... eu oricum voi încerca în continuare să fiu un om bun. Să iau oameni sub umbrelă, să îmi împart mărul, să accept şi să încerc să înţeleg pe toată lumea, chiar dacă ei nu vor face acelaşi lucru pentru mine.

Am plâns prea mult şi am suferit prea mult pentru aceste nedreptăţi care, în fond şi la urma urmei sunt în natura omului. Ne tragem din maimuţe, ceea ce înseamnă că avem în noi, instinctul de supravieţuire.

Totuşi... ce mă deranjează cel mai mult e că... Nimeni, de când mă ştiu, nu a venit să îmi spună în faţă "Nu te plac, te rog păstrează distanţa." Toţi au preferat să discutie în spatele meu, sau în faţa mea, depinde de locaţie, să spună tuturor părerea lor despre mine, dar fără să aud eu.

Eu am spus la multă lume, în repetate rânduri, ce cred. M-au judecat pe moment, însă în cele din urmă mi-am dat dreptate şi m-au apreciat. :) Pur şi simplu sinceritatea e undeva pe ultimele locuri pe lista noastră.

Nu vreau să caut motive. Ar fi fără sens. Sunt un singur om. Nu pot face din lume un loc mai bun, dar pot face din mine o persoană mai bună.

poza