Uitându-mă pe deviant-ul unei prietene, am găsit o poză care mi-a atras atenţia... şi deşi iniţial vroiam să fac o postare pe altă temă, voi începe alta. În ultimul timp m-am gândit mult la prietenii mei... şi nu, nu vreau să vorbesc despre cei falşi, fiindcă sunt sătula de ei. Vreau să vorbesc despre prietenii adevăraţi, care au rămas alături de mine deşi am trecut prin nenumărate încercări. Vreau de asemenea să vorbesc şi despre prietenii noi, care deşi îmi sunt aproape de puţin timp, au demonstrat că vor fi acolo şi în viitorul apropiat... şi de ce nu? în cel îndepartat.
Nu promit că va fi un post foarte coerent deoarece... nici nu intenţionez să fie. Sunt prea multe gânduri şi prea puţin timp.
Îmi amintesc primele prietenii de la grădiniţă... primele persoane care mi-au zâmbit, primele secrete împărtăşite. Apoi, cum timpul a trecut, multă lume a trecut prin viaţa mea. Unii au lăsat urme mai adânci, alţii urme uşoare, ce au fost şterse. Sau alţii au venit şi au plecat de câte ori au dorit. Dar uite că au existat persoane care au intrat în viaţa mea ar apoi au refuzat pur şi simplu să iasă. Şi le mulţumesc pentru asta.
Privind în trecut, îmi amintesc prea puţine momente triste, dar îmi amintesc o imensitate de momente pline de zâmbete, îmbrăţişări, cuvinte frumoase, râsete, glume, raze, fluturi, păpădie şi lumină.
Am învăţat că nu e greu să îţi faci un prieten... e mai greu să îl păstrezi. Fiindcă... o greşeală ce are loc într-o fracţiune de secundă, poate să te coste o prietenie de-o viaţa. Dar apoi... există iertarea, care apare de cele mai multe ori când e nevoie de ea. Adică... ea este unul dintre ingredientele principale pentru a coace o prăjitură prietenoasă. Dar care sunt celelalte? Ei bine... nu cred că le ştiu pe toate... dar cu siguranţă în oala pui puţină sinceritate, încredere, iubire... şi ca să îi dai aromă, puţine zâmbete şi un vârf de linguriţă de suspans.
Hai... nu vreau să fie un post melancolic. Vreau să fie un post ce aduce un surâs în colţul buzelor. Gândeşte-te la prima pedeapsă pe care a-i primit-o fiindcă ai pierdut noţiune timpului hoinărind pe dealuri căutând ghiocei cu o prietenă. Sau... când v-aţi certat de nu a-ţi mai vorbit doua luni, ca apoi când v-aţi împăcat să vă comportaţi ca şi cum ar fi trecut doar două ore... Dar când ai plâns cu prietena cea mai bună din dragoste şi ca să vă înveseliţi a-ţi invetat o poveste amuzantă. Sau când erai atât de obsedat de cineva încât ai găsit o persoană la fel de obsedată ca tine ca să vă puteţi stresa reciproc? Sau când ai făcut cu rândul cu vreun prieten... vă bine-dispuneaţi pe rând.
Ei bine... astea sunt prieteniile mele... dar probabil şi voi aveţi momente memorabile petrecute alături de cei speciali. Uită pentru zece minute de toate problemele şi aminteşte-ţi prin câte ai trecut cu cineva alături de tine... şi poate le împărtăşeşti şi cu mine. Hai! E doar un mic exerciţiu.
foarte frumos Bya.
RăspundețiȘtergereimi place nespus de mult ca reusesti in totalitate sa-ti exprimi sentimentele in tot ce scri!
Sau când erai atât de obsedat de cineva încât ai găsit o persoană la fel de obsedată ca tine ca să vă puteţi stresa reciproc?
RăspundețiȘtergerecel putin :))
scumpu de el :(
Oooo..prin multe ;))...oricum acesta este un post foarte dragut :)
RăspundețiȘtergereCel putin..superb ^^
RăspundețiȘtergereIncep sa cred ca spiridusii s-au infiltrat in sistemu' de creatie al lui mos craciun.
Da,cand prietena mea cea mai buna a aflat ca avea un paianjen pe bluza si a inceput sa planga,dar imediat ce l-am omorat i-am rescris toata viata,asa cum am vrut noi...:)
Da,Bya,suras in coltul buzelor..
si daca nu reusesti sa uiti toate necazurile pentru 10 minute??daca se strecoara printre amntirile frumoase dupadoar 2 minute??atunci ce faci??nu ai nimic de facut...nu se poate face nimic...
RăspundețiȘtergereTe gandesti cat vrei :P nu neaparat 10 minute... si 10 secunde :) ideea postarii e sa te faca sa te gandesti la ceva frumos ;)
RăspundețiȘtergereNu s-ar putea numi prieten cel ce te-ar face sa plangi in mod intentionat, care nu ar vrea sa te faca sa fi cu zambetul pe buze.
RăspundețiȘtergereRelatiile de prietenie au si momente de indepartare sau certuri.Dar daca prietenia este adevarata, atunci se va trece peste.
Important e sa ai persoanele dragi langa tine mereu, sa fi sustinut la nevoie,si sa sustii la randul tau, si sa traiesti fiecare moment la maxim.
foarte dragut postul... si eu am prietenii vechi de ani intregi...si mai noi d un an-2... si cum ai zis si tu, imi sunt inca alaturi.... e dragut sentimentul care te cuprinde cand iti aduci aminte de clipe petrecute impreuna.... :)
RăspundețiȘtergerecred k si eu am destui prieteni sau cel putin sunt prieten pentru unii decat sunt eii prieteni pentru mine :) am un prieten foarte bun am fost si colegi in liceu :x de cate ori faceam misto de toata clasa ;)) inclusiv de diriga mea si radeam k 2 prostii k "ce bunii eram" =)) sau cand mergeam la biblioteca liceului nu sa luam carte doar sa o enervam pe bibliotecara :)) dupa care ne-a dus in cancelarie in fata a toti profesorilor si mai ales a dirigintei =)) si iam zis "ce EA nu e tot om ca si noi" =)) nu mai zicea nici un profesor nimik....;)) ca doar vedea k nu o scoate la un final cu noi:D erau vremuri bune:x. Cand spune cineva k, castigi un prieten... eu sunt de parerea k mai degraba il dobandesti si e un lucru in care merita sa investesti timp si iubire ;) prietenia e cea mai mare avere ;) cred;)) multumesc Bya :* >:D< mai facut sa-mi aduc aminte cu placere de multe clipe frumoase :*:* esti speciala :*;;)
RăspundețiȘtergereCand eram mai mica intelegeam notiunea de "prieten" - ca fiind persoana cu care iti imparti secretele, timpul, necazurile, bucuriile... dar cu timpul mi-am dat seama ca cei ce au gasit o astfel de persoana sunt norocosi.
RăspundețiȘtergereFranturi de amintiri am si eu legate de asa zisii prieteni, sau mai bine zis de persoanele ce au perindat prin viata mea in aceasta postura.