Dragă tu,
Îți scriu aceste rânduri ca să te anunț în legătură cu sănătatea dragei tale. Știi... ea crede că tu încă te gândești la ea... și atunci simte că îi ia foc inima. Începe să plângă și dezmembrând dulapuri speră că va găsi o fărâmă din tine. Încearca disperată să își amintească parfumul tău. ”Aftershave? Apă de colonie? Detergent cu aromă de liliac? Nu, nu și nu!” Se învârte prin cameră, cu mâinile înfășurate în jurul corpului și cu pumnii încleștați. La ce-i folosesc portrete de acum doi ani când tu acum ești atât de schimbat? Eu te-am văzut... doar zâmbetul ți-a rămas același, plin de aroganță, de ironie, de fraze. Dar ea? Ea nu te-a mai văzut. Ai trecut prin viața ei asemenea unei furtuni caldă de vară și acum ea se sufocă cerând câteva picături din sufletul tău. Să i se prelingă pe buze, pe gât și să se oprească în dreptul inimii.
Dar nu i te vei mai oferi. Ești al tuturor și al nimănui. Nu mă îndoiesc că ai avut cândva sentimente pentru ea. Dar nu mă îndoiesc nici de orgoliul tău imens, care l-ai pus mai presus de orice. Iar acum, ea mă privește cu ochii goi și o aud șoptind: ”Parfumul... mirosul lui... unde e?”. Te caută obsedant printre amintiri. I se vede inima cum bate repede, cum se arată la intervale scurte de timp prin pielea ei albă.
Eu îmi amintesc mirosul tău... Miroseai a vară, noapte și STR8. Acum pentru mine miroși a uitare...
Dar ea... ea nu mai știe... pentru ea miroși a totul și nimic... a nebunie. Și moare încet. Nu ar avea nevoie decât de o clipă, să o ții iar în brațe și să-i spui: ”Zâmbește! Va fi bine! Mi-ai promis că nu mai plângi!”, la fel ca în acea seară răcoroasă de iulie, cu aer curat de munte, pe scări reci și ciobite, la lumina unei luni somnoroase și ale unor stele entuziaste.
A fost cândva... iubire!
Cu drag,
Eu... sau Ea
(Ne-am pierdut undeva printre rânduri.)
Îți scriu aceste rânduri ca să te anunț în legătură cu sănătatea dragei tale. Știi... ea crede că tu încă te gândești la ea... și atunci simte că îi ia foc inima. Începe să plângă și dezmembrând dulapuri speră că va găsi o fărâmă din tine. Încearca disperată să își amintească parfumul tău. ”Aftershave? Apă de colonie? Detergent cu aromă de liliac? Nu, nu și nu!” Se învârte prin cameră, cu mâinile înfășurate în jurul corpului și cu pumnii încleștați. La ce-i folosesc portrete de acum doi ani când tu acum ești atât de schimbat? Eu te-am văzut... doar zâmbetul ți-a rămas același, plin de aroganță, de ironie, de fraze. Dar ea? Ea nu te-a mai văzut. Ai trecut prin viața ei asemenea unei furtuni caldă de vară și acum ea se sufocă cerând câteva picături din sufletul tău. Să i se prelingă pe buze, pe gât și să se oprească în dreptul inimii.
Dar nu i te vei mai oferi. Ești al tuturor și al nimănui. Nu mă îndoiesc că ai avut cândva sentimente pentru ea. Dar nu mă îndoiesc nici de orgoliul tău imens, care l-ai pus mai presus de orice. Iar acum, ea mă privește cu ochii goi și o aud șoptind: ”Parfumul... mirosul lui... unde e?”. Te caută obsedant printre amintiri. I se vede inima cum bate repede, cum se arată la intervale scurte de timp prin pielea ei albă.
Eu îmi amintesc mirosul tău... Miroseai a vară, noapte și STR8. Acum pentru mine miroși a uitare...
Dar ea... ea nu mai știe... pentru ea miroși a totul și nimic... a nebunie. Și moare încet. Nu ar avea nevoie decât de o clipă, să o ții iar în brațe și să-i spui: ”Zâmbește! Va fi bine! Mi-ai promis că nu mai plângi!”, la fel ca în acea seară răcoroasă de iulie, cu aer curat de munte, pe scări reci și ciobite, la lumina unei luni somnoroase și ale unor stele entuziaste.
A fost cândva... iubire!
Cu drag,
Eu... sau Ea
(Ne-am pierdut undeva printre rânduri.)
deci tot incerc sa-mi dea seama despre cine e vorbaaaaa:|
RăspundețiȘtergeresi chiar nu pot !:)) imi dai un indiciu ?
aer de munte ?:| scari ?!:)) sper ca nu la ce ma gandesc eu ..