În timp ce ea mâzgălea fraze fără de înţeles în legătură cu anonimatul stelelor, cei doi se certau pentru fotoliul verde. Acesta, fotoliul, dorea să fugă în lume, pentru a vedea Turnul Eiffel, el fiind un romantic incurabil. Spera că îşi va găsi o canapea drăguţă, cu perniţe de catifea, cu care să facă scăunele mici, cu ochii mari şi plânşi, a căror glasuri să răsune în sufletul său de burete.
Îşi aranjă ochelarii şi râse înspre cei doi zicând:
"Proştilor!"
Şi luând harta Parisului din buzunarul mesei, deschise uşa şi ieşi tiptil. În urma sa au rămas cei doi, certându-se care să stea pe fotoliul verde.
Dlagutssss!!:x
RăspundețiȘtergereCe-mi placeee:))):X:Xfoarte smechera :>
RăspundețiȘtergereTi-am zis ca te pricepi iar tu 'dudă a mea' ai evoluat mult mult.
RăspundețiȘtergereMult succes si abia astept sa vorbim iarasi, vad ca te descurci de minune pana acum.Te pup:*!