Haine vintage.

Ţinând cont de faptul că blogul meu s-a extins pe o rază mai mare de subiecte, a venit timpul să discutăm puţin şi despre modă. Sezonul acesta se poartă hainele vintage, iar jeanşii evazaţi sunt un must-have.



Dar, înainte de toate, probabil ar trebui să explic ce sunt hainele vintage. Cuvântul "vintage" se foloseşte pentru hainele ce se purtau în anii 1970-1980, deşi termenul exact înseamnă " orice produs care aparţine perioadei 1920-1960". Deci, vintage sugerează o modă clasică, ce îţi evidenţează feminitatea fără a fi nevoită să porţi haine extraordinar de scumpe, elegante sau mulate.







Jeanşii evazaţi sunt pe locul 2 la favoriţi în America, şi, ce-i drept, oferă multe avantaje. O pereche de pantaloni evazaţi creează iluzia unor picioare lungi, iar dacă sunt cu talie înaltă, cu atât mai bine! Te vor face mai suplă şi vor evidenţia şoldurile. Aceştia merg de minune în combinaţie cu topuri din materiale uşoare (înflorate pentru un look mai draguţ ;x) şi bijuterii nude (culoare asemănătoare cu cea a pielii).



Sfat: dacă sunt haine de sezon, înseamnă că magazinele mari, de renume (şi scumpe de asemenea) vor fi înţesate de ele. Nu vă lăsaţi păcălite să lăsaţi la casă 200 de RON pentru două articole vestimentare. Optaţi pentru nişte second-uri. Veţi găsi o grămadă de haine drăguţe acolo. Trebuie doar să căutaţi bine.

Hai...

Copile, hai să ne îndrăgostim iar unul de altul!
Să ne fie poftă de caş, să plănuim cum o să creştem bebele făcut din caş.
Să ne dăm cu hinta.
Să stăm până la 3 dimineaţa să vorbim prin mesaje.
Să facem spaghete şi clătite.
Să facem 3 kilograme de cartofi prăjiţi cu busuioc, pe care oricum o să-i mâncăm.
Să râd de taicăto şi tu să te enervezi.
Să ne scriem scrisori.
Să ne mulţumim.
Să ne înhâim. Să râdem.
Să râdem de bătrânu ăla care te-a ţinut 15 minute să îţi explice cât sunt de drăguţă.
Să mâncăm cartofi prăjiţi la toate localurile din oraş doar ca să ajungem la concluzia că a noştri sunt mai buni.
Să mergem la cinema, să stăm în primul rând şi să ne doară gâturile.
Să stăm pe bancă şi să râd jumate de ora încontinuu şi tu să aştepţi să îţi spun de ce râd, pentru ca la sfârşit să îţi zic că am uitat.
Să stai o noapte întreagă vorbind cu mine la telefon, chiar dacă pică semnalul din 5 în 5 minute, pentru că mi-e frică să dorm fiindcă afară plouă.
Să mergem la discotecă şi să mă ameţesc şi tu să nu ştii dacă să râzi cu mine sau să te enervezi.
Să mergem cu trenul şi eu să mă agit că e plin de microbi.
Să râdem de Nicu şi de glumele lui proaste.
Să ne luăm repede de mână când îl vedem pe Ciobi, ca să nu ne certe.
Să îmi repeţi de 939438 că sunt frumoasă şi eu să te contrazic de fiecare dată.
Să mă uit la film şi tu să te uiţi la mine.
Să ne iubim.

Vreau să fie mai bine... dar mi-e atât de frică să nu fie mai rău...

Unde?

Promit că am să-ţi desfac toracele şi am să-ţi smulg inima!

Unde mama naibii au dispărut sentimentele?!

Photo from here.

Primavară timpurie.

Şi nu e cam devreme pentru ca primăvara să îşi înfigă colţii în sufletele noastre?

Poza e de pe blogul celui mai tare fotograf pe care il cunosc care îmi face poze frumoase. Aşa că daţi clik!

Deplinătate.

Deplin nu e nimeni. Prin iubire căutăm de fapt întregirea noastră; tindem spre ce nu avem noi înşine.
(Nicolae Iorga)

Să iubim literatura.

În data de 17.01.2011, ora 13:00, în amfiteatrul Liceului Teoretic "O. Goga" Huedin, va avea loc o serie de evenimente pentru a celebra împlinirea a 161 de ani de la naşterea poetului nostru naţional, M. Eminescu. Aceste evenimente au la bază parteneriatul dintre biblioteca liceului şi catedra de limba română, ce poartă numele "Să iubim literatura".
Fiecare profesor a ales o clasă cu care să lucreze şi astfel, avem:

D-na profesor Adriana Şaitiş, împreună cu clasa a 11-a A, vor pune în scenă poezia "Luceafărul".
D-na profesor Ana-Maria Dascălu, împreună cu 9 A, vor prezenta un proiect în powerpoint despre viaţa şi opera lui Mihai Eminescu.
D-a profesor Anca Lăpuşte, împreună cu 9 E, vor prezenta un eseu ce poartă numele de "Eminescu veşnic tânăr".

Acest parteneriat a luat naştere la iniţiativa doamnei bibliotecar Sabina Tonca, ca un "strigăt" pentru tineretul din ziua de azi, care este tot mai puţin preocupat de lectură.

"În ultimii ani se observă o scădere a interesului faţă de lectură. Televizorul, jocurile video şi calculatorul sunt cele care au "furat" interesul copiilor şi chiar a adulţilor pentru a citi o carte.
......
Acest proiect îşi propune să trezească în sufletele fragile şi avide de cunoaştere ale elevilor dorinţa de a se apropia de carte, dorinţa de a citi, dorinţa de a pătrunde încă de mici în universul liniştit al bibliotecii, respectul faţă de carte, faţă de cel care a scris-o."
(D-na Sabina Tonca)

Să sperăm că veţi reuşi. Mult succes!

Pentru cei interesaţi, vă aşteptăm!

Rochia cea nouă.

Ce sintagmă ar putea descrie cel mai bine această carte a Lindei Grant? "Un amalgam de sentimente". Este o carte captivantă, plină de lucruri interesante, de mister, de puzzle-uri de rezolvat, unele luând o întorsătură spectaculoasă spre sfârşit.
Vivien Kovaks provine dintr-o familie de evrei maghiari, refugiaţi în Anglia, pentru a scăpa de asupririle comunismului. Toată viaţa ei a stat sub un mare semn de întrebare, necunoscându-şi originile. Totuşi acest lucru nu a preocupat-o până când, într-o zi, din neant apare unchiul ei, care nu este bine primit, aşa că această întâmplare îi va da toată viaţa peste cap.
Ea este o femeie care doreşte să îşi trăiască viaţa din plin, să simtă tot ce se poate simţi, lucruri care, consideră ea, părinţii ei nu au făcut niciodată şi nici nu vor face. Într-un final, ea hotăreşte să îşi caute unchiul care nu de mult fusese eliberat din închisoare, pentru a încerca să înţeleagă prin ce împrejurări şi-a început existentă. Într-un final, ea îl întâlneşte pe stradă, întâmplător...
Dar de aici cred că cel mai bine ar fi să citiţi voi. E o carte care merită, promit!

Carnal.

Dragostea dintre noi
A uitat să mai moară.
( Alexandru Jurcan- Stăpânul si Silberta)

Nu voi nega nicicând că te-am iubit enorm. Nu te voi acuza că mi-ai străpuns inima cu zeci de pumnale, dar nici nu voi zice "îmi pare rău" pentru cele ce au urmat. Nu regret că în timp ce te zvârcoleai de neputinţă şi cereai ajutor cu un glas stins sub privirea mea albastru-verzuie, am ales să te las acolo în agonie. Nu-mi pare rău că atunci când mi-ai întins mâna, eu am pus-o a mea pe creştetul tău şi te-am împins. Iar tu ai căzut în abisul suferinţei. Te durea că mi-am găsit personalitatea printre atâţia "TU" şi am învăţat să îţi resping iubirea nebună, haotica, abisală. Te hrăneai din mine, iar eu devenisem transparentă. Mă uitam în oglindă şi-mi vedeam inima cum pâlpâie, cum sângele se joacă pe toboganele mele interne ce sunt numite vene.
Acum eşti iar lângă mine, dar eşti altul. Acum tu eşti cel transparent. Dar tu, uitându-te în oglindă, nu-ţi vezi inima. Mi-ai oferit-o drept ofrandă, la intrarea lumii mele. Poate sunt nedreaptă, dar fără să vreau, a venit rândul meu să te iubesc într-un mod nebun, haotic, abisal!

La mulţi ani, 2011!

Ştiu că am cam întârziat şi de asemenea că am fost cam leneşă în ultimul timp (am primit critici!), dar au fost problemele tehnice de vină... ce-i drept nici nu m-am lăsat "dusă de val" printre cuvinte în ultimul timp, dar să sperăm că ne vom redresa.
A început un nou an cu noi speranţe, visuri, aşteptări şi presimt că va fi un an plin.
În primul rând, m-am gândit să îmi materializez jurnalul. Până acum scriam în el doar cuvinte semnificative, dar parcă... acum nu mai este suficient. Şi am impresia că am uitat cum e să îmi exprim sentimentele (poate de aici şi lipsa de inspiraţie din ultimul timp), şi astfel m-am închis prea mult în mine.
Sunt dispusă să reiau legăturile cu vechii mei prieteni de prin ţară (care vă simţiţi, daţi si voi un BuZz!, sunt dispusă să port discuţii lungi!). Prea multă bârfă şi prea puţine discuţii abstracte mi-au cam odihnit mintea. Cel puţin asta am observat din reacţiile mele la diverşi stimuli.
Am de gând să citesc mai mult. Şi nu doar cărţi. Orice! Să mă înformez, să îmi hrănesc curiozitatea. Vreau să ascult muzică bună, nouă, veche. Să învăţ să înot şi să conduc. Vreau să mă distrez şi să dansez până nu mă mai ţin picioarele. Să stau cât mai mult cu prietenii. Să ies în oraş, să mă plimb, să râd! Ce naiba? Am doar 18 ani!

La mulţi ani 2011!!!!!!

Link poză!