Se afișează postările cu eticheta Liceul Teoretic O.Goga Huedin. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Liceul Teoretic O.Goga Huedin. Afișați toate postările

duminică, 3 iunie 2012

Drumurile noastre...




31.05.2012: ”Ieri am primit anticipat un cadou de absolvire: o clepsidră. Nisipului din ea îi trebuie doar 30 de secunde să se scurgă. Sunt ultimele noastre 30 de secunde, iar ieri a fost ultima zi oficială ca licean.

Cu toate că mi-am dorit atât de mult să vină clipa în care voi termina clasa a 12-a, ieri, remușcările s-au încolăcit în jurul sufletului meu. Ieri, probabil într-o clipă de... disperare?! (încă nu sunt sigură ce a fost), am vrut să strig timpului să se oprească, să ne lase să fim copii încă puțin, să ne lase să gustăm puțin mai mult din această băutură exotică, băutură care ne-a ținut într-o stare de frenezie timp de 4 ani, doar ca să realizez apoi că... Timpul a trecut, s-a scurs asemenea firelor de nisip din clepsidră și oricât de mult ne-am dori... Nu mai putem face absolut nimic ca el să se întoarcă din drum.”

Aceasta este o parte din mesajul pe care l-am citit colegilor joi, în ultima oră de dirigenție. Încă nu îmi vine să cred că s-a terminat... Trezitul la 6:30 în fiecare dimineață, orele chinuitoare de mate, plictiseala de la fizică, frica de la chimie... Toate parcă așteaptă ziua de luni ca să o ia de la capăt, însă, deși mintea este conștientă că totul s-a sfârșit, sufletul speră că este doar un vis. Speră că dimineață voi amâna alarma cu încă 10 minute.

Pot spune că ultima zi, a fost perfectă. La 8, toate clasele, fiecare îmbrăcate cu ținuta care au ales-o, alb cu negru, albastru, maron, etc, am mers la Catedrala Moților pentru o mică slujbă, care să ne ajute la examenele ce vor urma, dar și în viață. A fost o slujbă emoționantă, în timpul căreia melancolia și tristețea s-au ghemuit ușor printre sufletele noastre, iar tonul la Gaudeamus igitur, a declanșat... plânsul (cel puțin pentru mine, iar după mine, colegele).

După slujbă, am pornit spre clase, unde ne așteptau foarte agitați elevii claselor a XI-a, care s-au străduit din răsputeri să le împodobească, să creeze un ambient perfect pentru noi, pentru a ne simți cât mai bine. Le-am mulțumit, am servit împreună o felie-două de prăjitură și puțin suc. Țin să menționez că XI A sunt o clasă de apreciat, fiindcă au dat dovadă de ambiție și integritate și s-au ocupat singuri de tot, fiindcă dirigintele lor a preferat să stea deoparte. :)

A urmat ultima oră de dirigenție, plină de tristețe, lacrimi, amintiri, și câte un râset pe ici, pe colo. Fiecare a spus ce a simțit, iar domnul diriginte a fost excepțional, cu toate că nu am fost chiar clasa pe care și-ar fi dorit-o. :)

Gaudeamus igitur ne-a însoțit și spre cancelarie, unde profesorii ne așteptau cu zâmbetul pe buze și ne-au primit cu toată căldura posibilă.

Drumul spre Casa de Cultură, unde a avut loc festivitatea, a fost destul de lung și istovitor, cu tocurile, cu coșul cu flori în mână, dar am ajuns cu bine.

Eu am susținut discursul, și... am avut emoții! Mari! Dar sunt mulțumită de rezultat. Nu voi posta discursul fiindcă... acum face parte din mine, din clasele a 12-a, și din oamenii care au vrut să îl asculte.

Cântecele, premierea, zâmbetele și lacrimile, toate au constituit un întreg care mi-au umplut sufletul de căldură. Toate clasele au avut cântece originale, potrivite pentru starea în care ne aflam, pline de regret și de speranță. Clasa mea, cu ajutorul doamnei Uța Bâlc care ne-a modificat versurile, am cântat Drumurile noastre, XII B, sincer, habar nu am ce au cântat, dar au făcut-o într-un mod excepțional! XII C au fost cei mai drăguți, fiind veseli și plini de energie. XII D au demonstrat că în școală, distracția este înainte de toate (sunt perfect de acord!!), iar XII E au acel... ”nu-știu ce” specific anilor de liceu.

Nu vreau să ma poticnesc în tot felul de detalii fiindcă, să recunoaștem, nimănui nu îi place un articol lung și plictisitor. Da, a fost înghesuială, da, au fost câteva răutăți și poate puțin mai multă nesimțire, dar sincer, pe mine personal, nu m-au afectat cu nimic. Nu s-au atins de perfecțiunea acelei zile.

Șiiii, cu toate că afară a fost o înghesuială incredibilă și nu toată lumea a ajuns la mine, am primit o grămadă de flori și cadouri!

Banchetul a fost grozav! Extraordinar! Plin de cântec, dans și voie bună! Țin să îi felicit pe Petronela Bogdan ( XII A), Anca Matiș ( XII C) și Răzvan Seichei ( XII D) pentru spectacolul minunat!!!

Singurul aspect negativ e că s-a terminat prea repede!!!! La câți bani am dat, mi se părea normal să stăm cât vrem, nu să fim scoși afară la 3!

Dar gata! Fără nemulțumiri! Am avut o ultimă zi de liceu PERFECTĂ!!!

Îmi pare rău că am puține poze... :(


Poze realizate de Ioana Pleș








miercuri, 16 mai 2012

La noi, ca la nimeni!

La noi în oraș, s-a renovat casa de cultură, care da, arată minunat acum. Mai multe detalii găsiți aici. Și, unor profesori, dintre care unii diriginți ai claselor a12-a, le-a venit strălucita idee să facem festivitatea acolo. Sincer, mie îmi este indiferent, dar niciuna dintre clase nu este de acord cu această decizie. Toți vor ca festivitatea să aibă loc la Liceul Teoretic ”O. Goga”, Huedin, fiindcă timp de 4 ani, aici am învățat. Am fost întrebați, au fost întrebați părinții noștri, s-au cerut semnături, dar, la ce bun?! Din moment ce nici măcar nu au fost luate în considerare opiniile noastre.

Asta mă deranjează. De ce să ne mai ceară părerea dacă oricum nu contează? Sincer, eu cred că va fi o mare harababură, dar orgoliile mereu contează! Oamenii nu vor încăpea, nu se va încăpea pe scenă, se vor face drumuri inutile de la liceu la casa de cultură și înapoi. Va fi o înghesuială îngrozitoare. Dar, după cum ziceam, orgoliile contează!


Și al doilea scandal. Totul a început cu fântâna arteziană din centrul orașului, pe care sincer, eu nici nu am observat-o până nu am citit despre nemulțumirile anumitor cetățeni. Găsiți mai multe detalii aici . Mă... și mă uit și eu la fântâna aia, și alaltăieri, și ieri, și azi. În primul rând mie nu mi se pare că acoperă bustul lui Horea, fiind mult mai mică, iar singurul lucru care nu mi-a plăcut, au fost leii aceia, pe care oricum, dragul nostru primar, a cerut să fie schimbate cu... altceva.

Oricum, s-a făcut scandal pentru nimic. Pierdere de vreme și de bani, dar sunt unii oameni atât de plictisiți încât nu au ce face.

luni, 12 septembrie 2011

A început şcoala.


Un nou început de an şcolar... aceeaşi festivitate care nu mi se pare decât o mare pierdere de timp... O căldură insuportabilă şi discursuri plictisitoare. Apoi prima oră de dirigenţie din acest început de an şcolar.

Ce pot zice? Succes tuturor, în special celor care sunt a12-a şi fără niciun pic de tragere de inimă, aşa ca mine. :)

Pur şi simplu gândul la un nou an şcolar, cu 928392 de teme, cu aceeaşi profi stresanţi şi cu mai multe aşteptări din partea celorlalţi, mi se strânge stomacul. O mulţime de reguli schimbate de pe o zi pe alta. Aceeaşi uniforma dezgustătoare...

Ce să mai ceri?

Şiii... cum a fost prima ta zi de şcoala?


poza

vineri, 14 ianuarie 2011

Să iubim literatura.

În data de 17.01.2011, ora 13:00, în amfiteatrul Liceului Teoretic "O. Goga" Huedin, va avea loc o serie de evenimente pentru a celebra împlinirea a 161 de ani de la naşterea poetului nostru naţional, M. Eminescu. Aceste evenimente au la bază parteneriatul dintre biblioteca liceului şi catedra de limba română, ce poartă numele "Să iubim literatura".
Fiecare profesor a ales o clasă cu care să lucreze şi astfel, avem:

D-na profesor Adriana Şaitiş, împreună cu clasa a 11-a A, vor pune în scenă poezia "Luceafărul".
D-na profesor Ana-Maria Dascălu, împreună cu 9 A, vor prezenta un proiect în powerpoint despre viaţa şi opera lui Mihai Eminescu.
D-a profesor Anca Lăpuşte, împreună cu 9 E, vor prezenta un eseu ce poartă numele de "Eminescu veşnic tânăr".

Acest parteneriat a luat naştere la iniţiativa doamnei bibliotecar Sabina Tonca, ca un "strigăt" pentru tineretul din ziua de azi, care este tot mai puţin preocupat de lectură.

"În ultimii ani se observă o scădere a interesului faţă de lectură. Televizorul, jocurile video şi calculatorul sunt cele care au "furat" interesul copiilor şi chiar a adulţilor pentru a citi o carte.
......
Acest proiect îşi propune să trezească în sufletele fragile şi avide de cunoaştere ale elevilor dorinţa de a se apropia de carte, dorinţa de a citi, dorinţa de a pătrunde încă de mici în universul liniştit al bibliotecii, respectul faţă de carte, faţă de cel care a scris-o."
(D-na Sabina Tonca)

Să sperăm că veţi reuşi. Mult succes!

Pentru cei interesaţi, vă aşteptăm!