Zambete false.

Sufletul ii pasea printre minciuni, iar trupul trecea absent pe langa zambete.
Iubise falsul si acum nu mai simtea nimic. Credea doar ca plange, dar lacrimile ii erau de mult uscate.
Isi stergea lacrimile inexistente fugitiv cu maneca de la bluza verde inchis ce era mult prea larga pentru personalitatea sa.
A trecut de un milion de ori pe langa oglinda in care nu se recunostea. S-a oprit de fiecare data si s-a privit, dar persoana din fata ei nu era ea. Era o masca pictata peste sufletul ei ofilit.
A trecut si s-a privit. A lasat privirea in jos si si a continuat sa treaca pe langa fereastra librariei in care nu mai intra nimeni. Dar nu intra nici ea. De ce? Ii era frica de oglinda. Asa ca si-a continuat traseul, pana intr-o zi cand a vazut ca machiajul i se scurge. Atunci a luat o piatra si a spart geamul.
A lasat in urma minciuni spuse si a gasit adevaruri scrise.