Cel mai probabil gandirea mea nu e atat de matura pe cat credeam, sau poate nu gandirea e de vina, ci capacitatea de a simti.
Imi pare rau...imi pare rau ca nu stiu sa iert cand trebuie, ca nu stiu sa rad cand lumea vrea sa plang, sa stiu sa plang de fericire cand cred ca totul s-a sfarsit.
Lucrul pe care il urasc la mine este incapacitatea mea de a iubi. Pot iubi de fapt, dar nu stiu cum. Nu stiu sa imi daruiesc dragostea care sta in mine, gata sa explodeze. Poate sunt egoista. Poate imi este pur si simplu frica.
Cel putin stiu ca nu mint. Nu mint pe nimeni. Totul e acolo, in mine. Trebuie doar sa invat sa exteriorizez.
tot dragostea ne invata - mai pe furis... mai deghizata... cu mana la ochi - insa tot ea ne va ajuta sa ne strigam sentimentele.
RăspundețiȘtergeremersi :)