vineri, 6 martie 2009

Sentimente aruncate.


Arunca gandurile goale si fugi spre cea mai indepartata stea. Imbratiseaza Pamantul si asteapta-ma ca voi veni sa te ajut sa il muti. Ne vom aseza pe Luna si vom lasa razele Soarelui sa ne mangaie firele de par in care s-au incurcat meteoriti.
Apoi vom aranja iar Universul, intr-o inima frumoasa, in inima noastra.
Vom cobori apoi pe Planeta Albastra si vom desena cu degetul pe cerul senin, dupa care ne vom arunca intr-o mare de cuvinte. Vom iesi din apa, in timp ce sentimente vor aluneca din parul meu.
Inimile noastre vor batea la unison, inganand un cantec mult prea cunoscut: "Te iubesc!".
Vom pasi spre realitate, o vom infrunta tinandu-ne de mana si vom realiza ca eu nu exist, tu nu existi, suntem doar NOI.

Un comentariu:

  1. Ce frumos ar fi, daca ai scris din inima si simti tot ce ai asternut aici, pe pagina asta virtuala, carte cu file rupte, imprastiate de un vant al oricarui cititor...daca e asa...ma bucur ca ai descoperit sentimentul absolut. Ma bucur sincer, cum nu poate sa se bucure decat o fiinta care trece prin clipe eterne de "noi". Imi semeni oarecum la scris, Bya...e scrisul din timpul unei alte lumi cu alte calendare si minute scurse tocmai invers.

    RăspundețiȘtergere