Arunca gandurile goale si fugi spre cea mai indepartata stea. Imbratiseaza Pamantul si asteapta-ma ca voi veni sa te ajut sa il muti. Ne vom aseza pe Luna si vom lasa razele Soarelui sa ne mangaie firele de par in care s-au incurcat meteoriti.
Apoi vom aranja iar Universul, intr-o inima frumoasa, in inima noastra.
Vom cobori apoi pe Planeta Albastra si vom desena cu degetul pe cerul senin, dupa care ne vom arunca intr-o mare de cuvinte. Vom iesi din apa, in timp ce sentimente vor aluneca din parul meu.
Inimile noastre vor batea la unison, inganand un cantec mult prea cunoscut: "Te iubesc!".
Vom pasi spre realitate, o vom infrunta tinandu-ne de mana si vom realiza ca eu nu exist, tu nu existi, suntem doar NOI.
Ce frumos ar fi, daca ai scris din inima si simti tot ce ai asternut aici, pe pagina asta virtuala, carte cu file rupte, imprastiate de un vant al oricarui cititor...daca e asa...ma bucur ca ai descoperit sentimentul absolut. Ma bucur sincer, cum nu poate sa se bucure decat o fiinta care trece prin clipe eterne de "noi". Imi semeni oarecum la scris, Bya...e scrisul din timpul unei alte lumi cu alte calendare si minute scurse tocmai invers.
RăspundețiȘtergere