luni, 13 februarie 2012

Ce mult te-am iubit.


de Zaharia Stancu

Sinceră să fiu, nu știu sigur dacă este un roman sau o nuvelă, în orice caz mie mi-a plăcut enorm... Nu este o carte pe ”gustul” oricui. Este destul de greoaie și cam seacă, dar... pe mine m-a atras, cred că mai mult datorită titlului.
Acțiunea este relatată la persoana întâi. Mama naratorului moare, iar acesta descrie foarte minuțios reacțiile pe care o are familia în cele 3 zile și în ziua înmormântării. Aceste descrieri sunt axate în special pe comportamenul tatălui, care, abia dupa ce realizează că soția lui a murit, își dă seama cât de mult a iubit-o, repetând în mod obsesiv fraza ”Ce mult te-am iubit, Mărio!” și cerându-și scuze că nu a mângâiat-o destul, că nu a sărutat-o destul, că nu i-a arătat cât de mult o iubește.
Pe mine m-a impresionat cartea în mod deosebit... și îmi amintesc foarte des de ea... și de fiecare dată mă trec fiori pe șira spinării.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu