marți, 28 februarie 2012

E rândul meu!


Nu sunt Don Quijote așa că voi înceta să mă lupt cu morile de vânt.

Încetez să mă supăr, să sufăr, să mă agit să fie bine.

De data asta eu voi face un pas în spate. Să vină să mă tragă și pe mine cineva în față, fiindcă eu prea mult, prea mulți i-am împins de la spate.

E rândul meu să aștept ca totul să fie făcut.


poza

5 comentarii:

  1. da... dar mai trebuie sa punem piciorul in prag din cand in cand...

    RăspundețiȘtergere
  2. Aduc un bob de imaginar
    ca morile să lucreze peste realul acoperit de cotidian.
    Din pâinea făcută din acum
    apropiete cu mirare.
    Apa de Izvor adu-o la ceas de taină.

    RăspundețiȘtergere
  3. Bianca: nu prea e vorba de persoana potrivita aici...
    Anonim: frumos :)

    RăspundețiȘtergere