Ninge cu lacăte de marțipan.

Ninge cu lacăte de marțipan, iar noi coasem zăpada, peticind-o pe alocuri cu sânge. O ușoară aromă de mălin se-nstelează, se întrăinează.

Zăpada încetul cu încetul prinde valuri și își așează casele în buzunar. Doar luminițe aburite se mai văd acum.

Îmi pare rău pentru pernele care și-au uitat de mult somnul, iar zborul le-a rămas printre penele unui aer primăvăratic.

poza

Adevăr?

Şi ce frumos ar fi ca în mijlocul iernii, când gerul fugăreşte pietrele, să putem merge, pentru 2 zile, în pantaloni scurţi, deşi afară e încă alb şi pufos. Sau în toiul verii, când viaţa e aşa frumoasă, să stai privind stelele şi acestea să ţi se aşeze în păr.

Acesta e adevărul. De fapt, nu ştim niciodată ce vrem.