Iubire îmbuteliată.

Sunt o umbră care merge zilnic la cafea. Citesc de obicei ziarul, dar uneori doar privesc oamenii ce își leagă șireturile dintre dinți. Plătesc șapte milisecunde de suflet pentru fiecare ceașcă, doar ca să-mi trezesc insomniile.

Obișnuiam să împart camera cu un tendon care îmi făcea din când în când cu ochiul. Iar eu m-am îndrăgostit fără să știu că de fapt tendonul meu era plin de ticuri.

Acum... nu fac decât să mă oglindesc în cafea.

Totuși... La ce e bună atâta iubire? Doar umpli cu ea sticle de doi litri pe care le așezi apoi în frigider.

poza