Promit.

Şi promit că ne iubim.

Doar că am hotărât să jucăm teatru: eu sunt în rolul veşnicei îndrăgostite, iar tu joci un Don Juan incurabil.
Dar când ne dăm jos măştile... suntem iar noi, plângându-ne iubirea, suferinţa, dorul. Jucând parcă era mai uşor, dar apoi... îţi aminteşti că zi de zi pe scena vieţii, te sufocai după o îmbrăţişare, tânjeai după un zâmbet.
Ieri îmi mângâiai faţa şi mă sărutai pe frunte, iar inima ţi-o simţeam atât de aproape de a mea... Azi... ne-am acoperit feţele şi am păşit fără emoţii pe scena aceea imensă. Suntem profesionişti, dar aplauzele nu sunt îndeajuns.

Promit că ne e dor.

Poza