Noi.

Pentru postul ce va urma, vreau sa ii multumesc unei persoane. Nu cred ca e nevoie de nume... se stie ea prea bine. Multumesc ca m-ai ajutat, dar cel mai mult...iti multumesc ca nu ai fost indiferenta. Multumesc ca mi-ai deschis sufletul. Ii multumesc uneia, dar il scriu pentru alta. :)

Draga tu,

Numele tau nu are importanta. Eu il stiu prea bine, tu de asemenea il stii. Nu e nevoie sa il scriu aici, iti vei da seama ca la tine ma refer. Adica simt ca iti vei da seama, sper...
M-a invatat cineva ca trebuie sa simti ceea ce vorbesti, altfel discutia e superficiala. Eu doar vorbeam... erai printre putinele persoane cu care simteam ce vorbeam.
Cum ziceam de curand: nu iti dai seama cat tii la cineva, pana cand ai pierdut acea persoana. Am incercat sa iti explic, ca a fost ceva spontan, ceva efemer, dar parca acea fantoma ti-a incetosat mintea si desi stiu ca nu ai vrut sa crezi la inceput, fiindca ma cunosteai, ai fost nevoita, fiindca... era adevarat. Eram stresata, agitata, nervoasa si m-am razbunat pe persoana cea mai apropiata, care merita cel mai putin.
Credeam ca ti-am demonstrat ca insemni ceva pentru mine... Ok, poate nu am demonstrat-o destul de bine, dar regret acum. Stiu ca am zis lucruri neadevarate, care te-au durut... si acum ca ma vad in fata acestor lucruri, habar nu am de ce le-am spus.
Stiu ca e greu si am vrut sa renunt...si am facut-o partial, pentru simplul fapt ca imi era rusine sa discut cu tine. Adica eu care am fost o nemernica, o persoana buna de folosit pe post de carpa de sters praful, buna de aruncat, mai am curajul sa vin sa vorbesc cu tine. Am incercat sa iti ofer sufletul meu pe tava, dar ai tratat gestul meu cu indiferenta. Poate nici asta nu am facut cum trebuia.
Chiar daca nu voi reusi sa recuperez tot ceea e a fost, sa adun cioburile ce s-au imprastiat din cauza mea, sa le lipesc si sa formez ceva mai frumos daca se poate, tot voi regreta ca nu ti-am oferit atentia care o meritai, ca nu am stiut sa iti arat ca tin la tine, cat tin la tine.
Acum iar am sa ma repet...te simti abandonat cand persoana pe care o iubeai ignorand-o se schimba si nu iti mai da doza de atentie cu ajutorul careia [la figurat] traiai. Si atunci realizezi cat a insemna,t ca iti acoperise sufletul cu o plapuma de iubire care iti tinea de cald fara sa iti dai seama.
Stiu ca poate ce am scris iti va parea pompos,dar cand zic ceva din tot sufletul...pun suflet in ce zic. Asa fac cand creez. Si nu simt ca sa creez, ci creez ca sa simt...dar cred ca tu stii asta mai bine ca oricine :)

Cu drag,
Un fir de praf.