Un apus rosiatic arunca sageti fierbinti printre jaluzelele lasate pe jumatate. In camera mirosea a malin. Mirosul persista. Nu se lasa imprastiat de ventilatorul dat la maxim pentru a-i racori fruntea pe care alunecau usor boroboate de sudoare.
S-a uitat la mainile sale. Erau imbatranite. Si-a atins fata care era de asemenea imbatranita. A incercat sa se ridice, dar picioarele nu vroiau sa il asculte. Era un efort prea mare. Usa camerei se deschise usor si cativa pasi mici se auzira venind inspre el. Isi intoarse capul. Langa patul in care zacea de 2 luni se afla o fetita micuta, cu parul drept, negru si ochii mari, albastri ce te duceau cu gandul la o zi petrecuta in aer liber, langa un rau, sub cerul albastru.
-Cum te simti taticule?
"Taticule?" se intreba. Dar era atat de batran... Pierduse detalii din viata sa.
-Taticule de ce nu zici nimic? A zis doctorul sa te intreb mereu ce faci. Ca s-ar putea sa te insanatosesti.
Atunci un fulger ii lumina mintea. Era fetita sa, Ana-Maria. Sotia sa era Angela. Fusese fericit pana aflase ca va muri. Atunci a inceput treptat sa imbatraneasca.
-Ma simt mai bine micuto. Ti-ai facut temele?
-Aproape, mai am putin.
-Poti se la faci mai tarziu. Du-te si te joaca acum. Fii vesela. Imi promiti ca vei fi?
-Da, daca imi spui ca te simti mai bine, te rog!
-Ma simt mult mai bine! In curand vom putea merge sa alergam cu catelul prin parc.
-Ma bucur, iti promit ca voi fi vesela.
L-a imbratisat emanand dragoste cum numai un copil poate fata de tatal sau si a iesit sarind in cate un picior pe rand , inchizand usa in urma ei.
in spatele usii se afla o femeie imbracata in negru. O femeie frumoasa, cu tenul alb si buzele de culoarea sangelui. S-a apropiat de pat. Nu mergea, plutea.
-Deci ai venit...
Felicitari Bia.Imi place foarte mult creatia ta.Sincer am plans cand am citit-o!.Esti foarte talentata si sper sa ne intelegm bine.[Am adaugat ID-ul tau in lista mea de messenger].Noapte buna si succes in continuare!.
RăspundețiȘtergere