EL.

"Ai un prieten imaginar?"

"Da,adica nu,adica da.El nu e un prieten imaginar.El e real in lumea mea,in lumea mea si a lui,in lumea noastra.Il cheama Mircea"

"Si eu am unul... Il cheama Piscotel"

"Nu imi pasa"

"L-am desenat..."

"Piscotel ma iubeste"

"Nu imi pasa"

"Mi-a soptit el intr-o seara cand plangeam"

"Nu imi pasa"

"Mircea te iubeste? "

"Nu imi pasa.Ia stai,ce e aceea iubire?"

"Iubirea... e un sentiment"

"Sentimentele dor? Sunt vii? Unde traiesc?"

"Sentimentele sunt licurici... locuiesc in sufletul nostru.Sunt vii prin intermediul nostru "

"Si daca noi murim,mor si sentimentele?"

"Nu am murit ca sa stiu... dar cred ca le lasam mostenire. Dar si sentimentele mor..."

"Dar eu nu vreau sa mor,nu vreau sa moara nici ele.Pe deasupra,eu sunt egoista,vreau sa le tin doar pentru mine,nu vreau sa le dau mai departe.Tu de ce nu imi oferi sentimentele tale?"

"Fiindca... nu vrei sa le primesti."

"Le-as primi,dar nu stiu cum.Tu cum le primesti?Cine te-a invatat?"

"Am invatat singura. Deschide-ti sufletul. Doar tu ai cheia"

"Nu stiu,daca as baga o cheie in suflet ar rugini,odata cu acele..cum le zici? Sentimente..."

"Deschide-ti sufletul..."

"E deschis,aici intra praf,vant,gheata dar niciun sentiment in plus."

"Acelea nu sunt sentimente. De fapt sunt...ale tale...lasa-le libere. Lasa-l pe Mircea sa iti tapeteze sufletul cu sentimente"

"Doar daca imi promite ca tapetul e verde."