Acum,e momentul in care imi cer scuze ca am fost nepasatoare.Ei bine,asa sunt eu.

Poate ca e momentul sa imi spun ca trebuie sa zambesc si ca totul merge mai departe.Ei bine,n-am s-o fac.O sa raman acea eu uzata care ocoleste cand se intoarce de la scoala ca sa sara in balti,sa admire natura.V-am mai spus ca e genial?Ei,va spun acum.E un sentiment genial sa simti ca traiesti si sa treci pe langa Judecatorie si sa iti propui sa faci rezervare pentru un birou acolo la 25 de ani.

Ganduri din umbra?Niciodata.Lampa mea sta aprinsa.Lumina nu bate pe fata mea.De ce?Lumina bate pe fotografia in care ma strambam.Asta sunt eu,o stramba.Sunt naspa,asta e tot ceea ce conteaza.

Incepe sa fie totul normal,sau cel putin unele parti ce n-au fost niciodata.Niciodata nu m-am inteles cu colegii si niciodata nu am realizat ca ma cunosc cu ei de 7 ani.Frate, unii pot fii atat de draguti si eu atat de proasta.Astazi,la nenorocita de ora de desen ( e asa doar pentru ca a venit o suplinitoare) ne-am facut muci.Eram verde cu portocaliu pe fata si pe maini.Ei bine,eu si Robert nu stim sa folosim un tub de acuarea.Ei bine,macar am creeat (sau creat,mereu am probleme cu verbul) opere de arta pe care ne-am semnat si ghiciti ce,nu le-a expus nimeni niciunde si nimeni nu a facut licitatie ca sa le vanda..

Acum,leapsa a ajuns la tine,Bianca.

P.S. Te iubesc. >:D<