I'm addicted to the beautiful days ..

Da, pă sistemul 'aim adictid tu dă biutifăl deis'
Aici ploua,ti-am spus Bianca?Inainte ploua incet,era preludiul pentru ploaia mare.Da...
Haide sa vorbim despre persoane dragi noua.Cine ar putea fii prima?
1.Mama,Roxana,tata
Pai ei ar fii pe primul loc,adica familia.Mama,Sora mea si tata.Da,cine nu isi iubeste parintii?Cu toate ca uneori fac greseli,ca toti ceilalti sunt responsabili(cel putin ai mei).II inteleg si ma inteleg.
2.Andra,George,Denisa.
Ei bine,prietenii mei cei mai buni.Ii ador frate.Nu cred ca as putea sa mai petrec momente fara ei. Cand sunt plecata le duc lipsa mult..Pur si simplu ii iubesc.
3.Robert,Andreika,Madalina,Mircea.
Ei bine,tin si la ei mult.Imi sunt prieteni dragi doar ca exista o scanteie care nu sta aprinsa. Ei bine,sper ca ei sa treaca odata si odata pe locul 2.
4.Bianca,Bammbz.
Da,pe voi doua va apreciez mult.Ideea e ca ati fii pe alte locuri dar nu va cunosc.Sper sa ne intalnim odata si odata si sa vorbim..Sa ne cunoastem,in principal.

P.S.I LOVE YOU GUYS :)

Desire.

Ma bucur ca te-ai gandit sa postezi Copile.
Nu erai mereu nepasatoare.
Nu esti uzata. Esti interesanta.
Cand am citit prima oara faza cu saritu prin balti m-am gandit: "Ce copil." Dar apoi, meditand mai bine, mi-am dat seama ca si eu faceam asta. Ca si eu fac asta. Ca am sa o fac in continuare.
Ce as putea zice despre mine? Sunt melancolica. Nu sunt trista, doar melancolica. Sunt... romantica. Sunt...libera. Adica ma simt libera. Am trecut la ceva nou. Alte idei, alte ganduri, alte ambitii.
Acum sufletul meu e plin de dorinte.
Dorinte care stiu sigur ca se vor implini pana la urma.
Imi e dor de primaverile petrecut in parc cu colegii, mancand o inghetata si razand.
Imi doresc sa vina primavara cat mai repede, sa pot face asta iar, desi stiu ca nu va fi la fel ca in anii de generala.
A inceput sa imi fie frica sa merg la socala, la liceu.
Am profesori comunisti.
Am ajuns sa visez ce se va intampla.
Nu imi place ce visez...

Acu' am trecut peste firea mea melancolica si sa trecem la cea romantica.
Imi doresc un cineva special... foarte special, cu care sa ma tin de mana si sa ne plimbam chiar daca ploua torential afara.
Sa ne urcam pe o stanca inalta si imbratisati sa privim in jos.
Sa ne cataram in copaci si sa zambim unu la altu si sa ii fac o poza cand e pe cale sa cada.
Sa se enerveze ca nu e bun la catarat in copaci. Sa sara jos si sa ma priveasca zambind. Sa ii zambesc si eu si sa ii arat ca nu stiu nici eu sa ma catar in copaci.
Sa ne rostogolim pe iarba verde si sa ne sarutam, dar sa nu ne oprim din ras. Rasetele noastre sa fie ecou in gura celuilalt.
Vreau sa scuture de un pom inflorit, sa cada flori albe sau roz in parul meu si sa rada zicand ca seaman cu o zana.
Vreau sa plang, sa imi stearga lacrimile cu saruturi si sa imi arate ca nu am de ce sa fiu trista.
Imi doresc sa ne intalnim intamplator pe strada, sa ne oprim in fata celuilalt si sa ne atingem usor mainile, studiind atent fiecare gest al celuilalt.

Imi doresc...

P.S. Si eu te iubesc Pukky >:D<
Randul tau :P

Doamna in negru.

Un apus rosiatic arunca sageti fierbinti printre jaluzelele lasate pe jumatate. In camera mirosea a malin. Mirosul persista. Nu se lasa imprastiat de ventilatorul dat la maxim pentru a-i racori fruntea pe care alunecau usor boroboate de sudoare.
S-a uitat la mainile sale. Erau imbatranite. Si-a atins fata care era de asemenea imbatranita. A incercat sa se ridice, dar picioarele nu vroiau sa il asculte. Era un efort prea mare. Usa camerei se deschise usor si cativa pasi mici se auzira venind inspre el. Isi intoarse capul. Langa patul in care zacea de 2 luni se afla o fetita micuta, cu parul drept, negru si ochii mari, albastri ce te duceau cu gandul la o zi petrecuta in aer liber, langa un rau, sub cerul albastru.

-Cum te simti taticule?

"Taticule?" se intreba. Dar era atat de batran... Pierduse detalii din viata sa.

-Taticule de ce nu zici nimic? A zis doctorul sa te intreb mereu ce faci. Ca s-ar putea sa te insanatosesti.

Atunci un fulger ii lumina mintea. Era fetita sa, Ana-Maria. Sotia sa era Angela. Fusese fericit pana aflase ca va muri. Atunci a inceput treptat sa imbatraneasca.

-Ma simt mai bine micuto. Ti-ai facut temele?
-Aproape, mai am putin.
-Poti se la faci mai tarziu. Du-te si te joaca acum. Fii vesela. Imi promiti ca vei fi?
-Da, daca imi spui ca te simti mai bine, te rog!
-Ma simt mult mai bine! In curand vom putea merge sa alergam cu catelul prin parc.
-Ma bucur, iti promit ca voi fi vesela.

L-a imbratisat emanand dragoste cum numai un copil poate fata de tatal sau si a iesit sarind in cate un picior pe rand , inchizand usa in urma ei.
in spatele usii se afla o femeie imbracata in negru. O femeie frumoasa, cu tenul alb si buzele de culoarea sangelui. S-a apropiat de pat. Nu mergea, plutea.

-Deci ai venit...

Acum,e momentul in care imi cer scuze ca am fost nepasatoare.Ei bine,asa sunt eu.

Poate ca e momentul sa imi spun ca trebuie sa zambesc si ca totul merge mai departe.Ei bine,n-am s-o fac.O sa raman acea eu uzata care ocoleste cand se intoarce de la scoala ca sa sara in balti,sa admire natura.V-am mai spus ca e genial?Ei,va spun acum.E un sentiment genial sa simti ca traiesti si sa treci pe langa Judecatorie si sa iti propui sa faci rezervare pentru un birou acolo la 25 de ani.

Ganduri din umbra?Niciodata.Lampa mea sta aprinsa.Lumina nu bate pe fata mea.De ce?Lumina bate pe fotografia in care ma strambam.Asta sunt eu,o stramba.Sunt naspa,asta e tot ceea ce conteaza.

Incepe sa fie totul normal,sau cel putin unele parti ce n-au fost niciodata.Niciodata nu m-am inteles cu colegii si niciodata nu am realizat ca ma cunosc cu ei de 7 ani.Frate, unii pot fii atat de draguti si eu atat de proasta.Astazi,la nenorocita de ora de desen ( e asa doar pentru ca a venit o suplinitoare) ne-am facut muci.Eram verde cu portocaliu pe fata si pe maini.Ei bine,eu si Robert nu stim sa folosim un tub de acuarea.Ei bine,macar am creeat (sau creat,mereu am probleme cu verbul) opere de arta pe care ne-am semnat si ghiciti ce,nu le-a expus nimeni niciunde si nimeni nu a facut licitatie ca sa le vanda..

Acum,leapsa a ajuns la tine,Bianca.

P.S. Te iubesc. >:D<

The truth beneath the rose

Ehh... Pukky continua sa faca din mine o persoana frustrata. Va veni si randul meu... dar pana atunci... poate te-ar interesa asta:

Give me strength to face the truth, the doubt within my soul
No longer I can justify the bloodshed in his name
Is it a sin to seek the truth, the truth beneath the rose?
Pray with me so I will find the gate to Heaven’s door.

[Within Temptation- The truth beneath the rose.]

Versuri?
Da, versuri... Versuri care imi rasuna in minte, iar ecoul ajunge pana in cel mai intunecat colt al sufletului meu, acel loc plin de rautate, acel loc care incerc sa il acopar cu petale de trandafir.

Give me strenght to face the truth, the doubt within my soul.

Adevar si indoiala? Cam mare contrastul, dar adevarul despre indoiala din sufletul nostru este greu de acceptat. Mereu ne indoim de cate ceva... de capacitatea noastra de a reusi ce ne propunem in special. Nu suntem niciodata 100% siguri pe noi.
De ce?
De ce atunci cand ne intaltam zambitori , cu sufletul deschis spre noi sentimente apare o urma de indoiala, care ne sfasaie aripile, ne sfasaie sperantele?
Si apoi iar ne trezim pe pamantul rece si umed...goi... inghetati, cu mainile strangand carnea ce vibreaza sub atingerea durerii...

Poate nu interpretez bine...poate tot ce am scris in aceste randuri sunt baliverne care nu au nici cea mai mica legatura cu aceste versuri.

The truth beneath the rose...

Trandafirul este un simbol... el este imaginea celor mai puternice sentimente: dragostea, prietenia, puritatea.

Puritatea? De ce zic despre puritate ca este un sentiment puternic daca il pierdem atat de usor? Tocmai aceea e ideea.
E puternic fiindca de cate ori cade se ridica. De cate ori il arunca cineva, stie sa ierte, sa ierte si sa imbratiseze pe altcineva, sa il ajute sa cunoasca inocenta.

Pentru a mia oara, incoerent, vag.

Fulgii.

O secunda... o lacrima.

Fulgii de nea imbratiseaza pamantul.

Ce sunt fulgii de nea?

Sunt sentimente.

Ce fel de sentimente?

De toate felurile...cred.

De ce crezi?

Fiindca pe unii ii bucura, pe altii ii intristeaza.

De ce ii bucura?

Fiindca fulgii sunt ceva frumos.

De ce ii intristeaza?

Fiindca le e frig.

De ce le este frig?

Pentru ca nu au casa...sau nu au sentimente.

De ce nu au sentimente?

Fiindca sunt reci ca fulgii.

De unde vin fulgii?

Din sufletul meu.

Sufletul tau e rece?

E mai cald decat o mie de lumanari.

Pai fulgii nu sunt reci?

Fulgii sunt sentimente.

Sentimente negre

Ascult in surdina reincarnarea unor cuvinte moarte. Cuvinte de dragoste, de ura, aruncate intr-un Univers paralel...un timp pierdut.

Ea a suflat cuvintele inspre el...si au trecut prin mine. Ei nu ma vedeau, dar cuvintele si-au schimbat culoarea. Au devenit negre.

Ea i-a mangaiat fata, dar a trecut prin mine...mangaierea a devenit o palma. Lacrimi au inceput sa cada alene pe obrajii lor si un sarut i-a apropiat, dar eu eram intre ei. Am transformat lacrimile in rasete sardonice, iar sarutul a devenit cuvinte...cuvinte negre.

Pacat.
Se iubeau.
Se iubesc fara sa isi dea seama.

Dar se iubesc prin mine.
Si eu am iubit. Oare? Am iubit? Da...o creatura a noptii... un inger cu aripi negre.

Am repetat adjectivul "negru"? Si ce daca? E foaia mea! Sunt sentimentele mele!
Sentimente negre...

Canta!

"Stai o clipa... bradul imi vorbeste. Isi tot falfaie luminitele pe aici"
"Ti se pare,bradul doar imita ceea ce faci tu."
"Nu e adevarat. E un arogant."
"Tu mereu ai vrut sa fii un star,sa fii in lumina reflectoarelor.Uite,el vrea sa cantati un duet."
"Eu nu...nu mai pot canta"
"De ce?Nu trebuie sa iti folosesti gura pentru a canta ci sufletul.Notele sufletului sunt sentimentele"
"Sufletul meu nu mai poate canta. "
"De ce?"
"I-a furat glasul"
"Cine?"
"Nu stiu... am uitat"
"Intreaba-l."
"Nu mai are glas...ai uitat? "
"Nu il pune sa iti vorbeasca.Pune-l sa cante,cu sufletul lui."
"I-am zis... aud doar batai. "
"Da,ti-ai dat seama.Bataia i-a luat vocea.Dar..care bataie?"
"Seamana cu cea a ceasului..."
"Bataia sufletului nu suna niciodata cu bataia ceasului.Ceasul are doar niste cifre si linii.Ceasul indica cat ai pierdut din ceva,dar sufletul indica CE ai pierdut.Trebuie sa fie bataia timpului..bataia sortii.."
"Timpul? Nu timpul mi-a furat sufletul. De fapt...da...dar el l-a ajutat"
"Pe cine sa ajute?Timpul e mereu personajul bun...sau poate ca nu.."
"Timpul l-a ajutat pe el... sa imi fure glasul. Dar m-a ajutat si pe mine. De ce?"
"Cineva mi-a zis ca e bine sa privesc cerul cand imi e greu.El imi va arata calea si imi va spune daca e bine sa pasesc in fata sau trebuie sa raman pe loc.Fereastra e langa tine,intreaba-l care e faptasul."
"Dar e intuneric..."
"Inseamna ca intunericul e calea ta.."
"Dar sufletul meu era luminos odata... Canta angelic"
"Ai zis-o!Aprinde-ti o lumanare in suflet ca sa reusesti sa canti iar"
"Bradul a tacut..."

EL.

"Ai un prieten imaginar?"

"Da,adica nu,adica da.El nu e un prieten imaginar.El e real in lumea mea,in lumea mea si a lui,in lumea noastra.Il cheama Mircea"

"Si eu am unul... Il cheama Piscotel"

"Nu imi pasa"

"L-am desenat..."

"Piscotel ma iubeste"

"Nu imi pasa"

"Mi-a soptit el intr-o seara cand plangeam"

"Nu imi pasa"

"Mircea te iubeste? "

"Nu imi pasa.Ia stai,ce e aceea iubire?"

"Iubirea... e un sentiment"

"Sentimentele dor? Sunt vii? Unde traiesc?"

"Sentimentele sunt licurici... locuiesc in sufletul nostru.Sunt vii prin intermediul nostru "

"Si daca noi murim,mor si sentimentele?"

"Nu am murit ca sa stiu... dar cred ca le lasam mostenire. Dar si sentimentele mor..."

"Dar eu nu vreau sa mor,nu vreau sa moara nici ele.Pe deasupra,eu sunt egoista,vreau sa le tin doar pentru mine,nu vreau sa le dau mai departe.Tu de ce nu imi oferi sentimentele tale?"

"Fiindca... nu vrei sa le primesti."

"Le-as primi,dar nu stiu cum.Tu cum le primesti?Cine te-a invatat?"

"Am invatat singura. Deschide-ti sufletul. Doar tu ai cheia"

"Nu stiu,daca as baga o cheie in suflet ar rugini,odata cu acele..cum le zici? Sentimente..."

"Deschide-ti sufletul..."

"E deschis,aici intra praf,vant,gheata dar niciun sentiment in plus."

"Acelea nu sunt sentimente. De fapt sunt...ale tale...lasa-le libere. Lasa-l pe Mircea sa iti tapeteze sufletul cu sentimente"

"Doar daca imi promite ca tapetul e verde."