Nu îmi place ploaia măruntă.

Nu îmi place vremea aceasta în care lumea, deși își continuă activitățile zilnice, pare să stea pe loc... și nu într-un mod pozitiv, ca și în acele câteva secunde când explodezi de fericire. Nu-nu... ci ca și cum ai fi singur într-un beci rece și auzi câte un strop de apă evadând din refugiul acoperișului și îmbrățișând cu nesaț podeaua.
E frig și toată lumea poartă haine groase... până și dragostea, prietenia sau zâmbetele încearcă să se protejeze. Nu îți rămâne altceva mai bun de făcut decât să savurezi o cană caldă de ceai, într-o bluză groasă și o carte bună în mână.
Se pare că până și inspirația și-a tras impermeabilul peste ochi.