Micul Prinț

Au trecut doi ani de când am redescoperit ”Micul Prinț”. Am citit o dată pe lună, de 2 ori pe săptămână, de 3 ori pe zi, ori de câte ori simțeam nevoia să râd, să plâng și să aflu răspunsuri.
Povestea în sine e pentru copilul din noi, dar acele dedesubturi ce stau îngropate sub metafore mi-au călăuzit viața în acești doi ani, doar în direcția cea bună.
Poate părea incredibil, poate părea o prostie, dar pentru mine e cert... dacă sunt în căutarea răspunsurilor, ”Micul Prinț” mi le poate oferi.
Și acum, după doi ani de zile, mă întorc de unde începe totul, la citatul care caracterizează atât de bine această carte, viața, legătura dintre trup și suflet: ”Nu vezi bine decât cu inima... Esențialul e invizibil pentru ochi.”
Și când mă gândesc că la 12 ani, când am citit-o prima dată mi s-a părut cea mai mare prostie, sunt mândră că în descurs de 6 ani am învățat să văd cu inima.