Încep prin a preciza că nu accept comentarii grosolane și idioate și nu doresc să iasă scandal pe aici.
Eu, duminica, 29.07.2012, voi vota NU la referendum, fiindcă EU sunt alături de președintele NOSTRU!!
Fiindcă eu consider că dacă l-am demite pe președintele pe care noi l-am ales ( de 2 ori încă) nu am face decât să dăm dovadă de lipsă de integritate.
Noi l-am ales, să mergem cu el până la capăt!
Atât am avut de zis. :)
Am fost timp de o săptămână la Dej, la prietena mea Gabi... iar în această săptămână am învățat că există oameni extraordinari, cu care poți împărtăși orice și de care te atașezi încă din clipa în care i-ai cunoscut.
Astfel de oameni sunt Gabi, Mihai, Vlad și Andrei, alături de care am petrecut câteva zile incredibile în Dej.
Mulțumesc Gabi că îmi ești una dintre cele mai bune prietene, că nu mă înjuri când te sun și te trezesc, că mă lași să te țin noaptea în somn, că povestim până nu ne mai putem ține ochii deschiși, că râdem aproape tot timpul când suntem împreună, că m-ai primit la tine în casă, că ai venit în oraș chiar dacă îți era rău și multe, MULTE altele. Pentru toate te iubesc enorm!
Mulțumesc Mihai că mă faci să râd, că deși ai momente când ești cel mai nesimțit om, ești de fapt o persoană grozavă, că mi-ai arătat desenele, că te-am stresat cu pupicii pe umăr, că ne-am făcut cele mai drăguțe poze din lume, că m-ai așteptat juma de oră ca să povestim două minute șiii, destul că după aia numa te înveți :-w
Mulțumesc Vlad că ești săgetător ca și mine și îmi știi toate reacțiile, pentru dansul din mijlocul străzii, pentru bancuri, pentru zâmbete, pentru că ai vorbit cu mine prin mesaje cât era Gabi la condus, chiar dacă nu ne cunoșteam, pentru că ai un râs foarte colorat, etc etc.
Mulțumesc Andrei că ne-ai încântat, că am dansat la majorat, că am avut discuțiile noastre interesante, că mi-ai citit cartea chiar dacă nu îți place să citești, că ai o voce grozavă, că avem amandoi probleme cu orgoliul, că mi-ai promis că faci cinste, numa să vin la Dej, etc
Și mulțumesc tuturor că am avut onoarea să vă cunosc!
Astfel, petrecând aceste zile cu ei, am început să mă gândesc cât de mult timp pierd, consumându-mă aiurea pentru niște oameni de nimic care mă bârfesc, se prefac, îmi fac rău... Și de ce îmi pierd timpul cu ei când am prieteni extraordinari? Nu, domnule, gata... De acum înainte nu mai întorc obrazul de 732632 de ori, nu mă mai agit, nu mai plâng pentru niște oameni care nu merită. Am hotărât, ședința a luat sfârșit!! :-w
Ploaia asta chiar nicio veste bună nu a adus. Nu mi-a spălat păcatele, vântul însă mi-a îndepărtat doi oameni extrem de dragi mie...
În final tot varianta cea mai rea a fost.
Cred că mai mult decât orice, vara asta este sinonim cu cuvântul ”schimbare”. Ajungem într-un punct în care până și dragostea miroase a vechi, deși aceasta ar trebui sa fie singurul lucru care nu ar trebui să se uzeze. Îmi cer scuze pentru repetiție.
Totuși... aceste schimbări, m-au scos din comoditatea în care mă așezasem, așa că sufăr de insomnie. Mă gândeam să văd cât aș rezista fără să dorm, deși, la cum mă cunosc, peste cel puțin 12 ore voi dormi buștean. Cred că nu sunt prea ambițioasă... Și pe lângă asta, în ultima vreme mi-am călcat mult prea mult pe orgoliu, mai ales pentru persoane care nu meritau asta... Am sperat totuși că va fi bine (cred că încă sper, deși neg asta ori de câte ori vine vorba) și nu a fost. Îmi pare totuși rău că am rănit cam multe persoane pe traseu.
Mi se pare că iar se pregătește o furtună... Sper însă că de data aceasta nu se va răzgândi cum a făcut-o în ultimele zile... Cred că am avea cu toții nevoie de puțin aer, să ne răcorim sentimentele...
După cum spunea, am petrecut multe nopți gândindu-mă la ce a fost, ce ar fi putut fi, dar mai ales... ce va fi în continuare. Din păcate niciodată nu am prezis bine. De fiecare dată s-a ivit o situație la care nu mă gândisem, pe care nu am întors-o pe toate părțile și la care nu am găsit o soluție potrivită, așa că nu am putut decât să tac.
Și uite că în cele din urmă, câțiva stropi ne-au onorat cu prezența... Să vedem acum consecințele.
10 persoane încearcă să compenseze indiferența unei singure persoane și nu-i suficient. Oare de ce nu mi se pare corect?
Și uite că a trecut și bacalaureatul... Și oricât de ”strictă” ar fi fost toata treaba asta, tot s-a copiat, tot s-au umflat note și am auzit că unii vorbeau la telefon cu supraveghetorul lângă ei și li se dicta subiectul și de la 3, cât au luat anul trecut, s-a ajuns la 10. Iar altora li s-a întâmplat să le scadă o grămadă de puncte la corectat. Pentru mine asta doar demonstrează inutilitatea bacalaureatului. Ce demonstrezi cu bacalaureatul? Dacă înveți 80 de pagini de comentarii la romana, demonstrezi că nu ai trecut degeaba prin școală? Mai ales că un elev care scrie un comentariu cuvânt cu cuvânt dintr-o carte de comentarii ia nota mai mare decât cel care a citit, are exercițiu și scrie un comentariu al său.
Și sunt revoltată și frustrată și am plâns ieri ca o proastă, fiindcă prieteni foarte buni de-ai mei au fost nedreptățiți pe față.
Mă urăsc că încerc să fiu sinceră și corectă și aștept același lucru și din partea celor din jur.
Și duc lipsă de afecțiune!
"Am închis pentru azi. Te rog să revii mâine...", iar iubirea, disperată, îmi va țipa că ora închiderii e abia peste 10 minute. Ei, și? E magazinul meu...
