Am ajuns într-un punct în care nu mai am energie. Nici să lupt, nici să iert, nici să iubesc, nici să sper. Pentru ce? Ca oricum totul e efemer.
Notele mari la BAC nu-mi vor hrăni sufletul...
Mi-e dor sa primesc și să ofer un zâmbet sincer, din toată inima, căruia nu-i atârnă tristețe pe buze.
Asta nu-i vara plină de sentiment pe care mi-o doream... :(
Continua totusi sa speri. Vara aduce mereu surprize :)
RăspundețiȘtergere