Iubitule, de când nu am mai vorbit, lumea parcă a luat-o razna! Vezi oameni plimbându-şi umeraşele de ici'colo. Unii le ţin în braţe, alţii le-au pus zgardă.
Şi peste tot e nisip. Îţi aminteşti că nu suport nisipul? Oare dacă am goli pământul de nisip, s-ar opri timpul?
Unde aş vrea să se oprească timpul? La pagina 124 din "Invitaţie la vals" a lui Drumeş, chiar dacă iubirea absolută nu va răsări Soarele încă o dată. Măcar să ştiu că voi rămâne cu zâmbetul pe buze.
Nu dragule, nu mi-e dor de tine. Prefer iluziile în locul tău. Nu vreau să îţi stric părerea bună pe care o ai despre tine, dar eşti pur şi simplu mult prea real pentru mine!
