miercuri, 16 ianuarie 2013

Dor de tine... și de noi.

Mă trezesc în fiecare dimineață cu un dor imens în suflet și nu mi-aș dori nimic mai mult decât să fii acolo, lângă mine, să mă săruți și să-mi spui ”bună dimineața”, dar nu ești, așa că mă ridic din pat și încep o nouă zi fără tine. Încerc să-mi umplu golurile din suflet cu totul felul de prietenii, discuții și zâmbete care nu sunt deloc sincere.
Pe parcursul zilei îmi este atât de dor de tine, încât ajung să te urăsc că ești atât de rece și că nu mai faci parte din viața mea, iar apoi, spre seară mă resemnez căci, în fond și la urma urmei... a fost greșeala mea.
Vine noaptea, mă trezesc iar singură în pat, dar deja nu te mai urăsc, ci mi-e frig, dar nu e frigul acela pe care îl alungi punând încă o pătură pe tine, ci acela care doar îmbrățișarea ta îl poate face să dispară. Așa că îmi strâng ursul de pluș în brațe tare-tare, sperând că maine-noapte vei fi tu în locul lui, adorm și te visez, doar pentru a mă trezi iar cu acest dor de tine... și de noi.

poza

Un comentariu: