joi, 14 iulie 2011

Asentiment.


Auzi clopote ţipând deasupra ta,

Iar pământul proaspăt miroase a plastic.

Te trezeşti în vis zburând peste toamne,

Încercând să găseşti zile cu patos.

Dar calendarul ţi-a luat-o razna…

Ascunde-ţi nemângâierea.

Mă domini!

3 comentarii:

  1. Numai un pictor suprarealist ar putea picta realmente peisajul poemei d-voastră și ar ieși o feerie abstractă, mai mult decât plăcută retinei. Cât despre a ascunde o trăire, pentru mine este echivalent cu a te minți; nu contează mai mult pentru un suflet pribeag decât ipotetica amăgire a sinelui, ceea ce rațiunea va memora și va răzbuna în timp.
    Plăcut la citire, stimulent pentru imaginație.
    Reverențe.

    RăspundețiȘtergere
  2. Oamenii sunt rai. Uneori e nevoie ca o traire sa fie ascunsa pentru a nu fi considerata ca si... "calcaiul lui Ahile". :)

    RăspundețiȘtergere