… Iar scriu iubire! Iartă… citeşte: disperare!

"Am scris iubire? Iartă… citeşte: adorare…
Sus pân' la tine, unde râvneşte al meu dor,
Cuvântul e omidă când eu îl vreau condor,
Să spintec vremi, spaţii cu geniul în gheare…
Stă necurmat în poarta-ţi, cu ochiul la ospete,

Şi-ţi cere milă Timpul, hainul cerşetor;

În scârnava lui mână, tot mai nepăsător
Tu zilnic zvârli fărâme din marea-ţi frumuseţe…
Nu-s rege, nu am aur să-mprăştii, nici onoruri;
Atât: eternitatea mi-e singura unealtă
Să nemuresc în spirit icoana ta înaltă,
Sub ea să-ngheţe vecii cu cardul lor de zboruri,
Să-nmărmurească lumea de o iubire, care…
… Iar scriu iubire! Iartă… citeşte: disperare!”

Vasile Voiculescu – Sonetul CCXX ("Ultimele sonetele închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară")

Poza