Sfârşit de mai.

Flori de soc scuipau miresme,

Iar râsul se rostogolea prin iarbă

În zilele cremoase de mai.

Ţi-ai tăiat bretonul strâmb

Deoarece te-a derutat pianul.

Ţi-ai smuls cu stângăcie umbra

Şi mi-ai acoperit umerii goi.

Dar asta era în vremurile prăfuite

Când ochii tăi nu cunoşteau sărutul.

Părul mi se revoltase pentru tine,

Dar buza ta o luase razna.

"Tu îmi dai lecţii despre sărut?!"

Dar nu era de remarcat încă.

Îţi convingeam ochii...

Să-mi simtă sărutul.