marți, 22 septembrie 2009

Zâmbet de diavol.


Ascunde-ţi aripile de mine... Nu vreau să le mai văd, fiindcă dacă le-aş vedea, aş vrea să mă las pradă îmbrăţişării lor. Dar nu aş mai putea rezista unei apropieri atât de inumană... atât de nefirească.
Nu aş vrea să te ating iar... mâinile tale mi-ar părea de gheaţă. Mi-aş dori doar să te pot privi mereu... ochii tăi întotdeauna vor fi calzi.
Dacă aş fi atât de rea pe cât îmi doresc, ţi-aş smulge aripile să nu mai poţi să zbori vreodată... să fii un înger cu zâmbet de diavol, rătăcit pe Pământ.

5 comentarii:

  1. oare de ce cred k ma regasesc in descrierea facut de tine :-\ in aceste randuri miam adus aminte unele lucruri :| Scri foarte frumos mica mea scriitoare :*:*>:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. De multe ori am ajuns la concluzia ca aparentele inseala...putem fi ingeri, dar putem fi si raul imbracat in costum de inger.

    RăspundețiȘtergere
  3. Oamenii care isi doresc sa fie rai, nu or sa izbuteasca niciodata sa ajunga asa...caci au in suflet ceva puternic ce ii indeamna catre bine. Cei ce sunt rai, sunt rai de la mama natura...si ei nu vor descoperi niciodata binele si nici nu isi dau seama de rautatea de care dau dovada in anumite situatii.
    Ma gandesc ca ati putea imparti aripile si ati zbura impreuna oriunde va doriti, mereu imbratisati si cu iubirea deasupra voastra.

    RăspundețiȘtergere
  4. ce multa dreptate ai roxx ;);* incerc sa ma schimb de ceva timp dar park nu are nici un rezultat sau nu am eu destula rabdare :|

    RăspundețiȘtergere
  5. foarte dragutza postarea bya.

    [eu cred ca aparentzele inseala intotdeauna.fara exceptzii...]

    RăspundețiȘtergere