22 martie pe sfârșite.

Ieri a fost 22 martie. 5 ani de la acel 22 martie care m-a făcut să realizez cât zbucium poate să existe în două suflete de copile.
Dar, pentru prima dată, 22 martie nu a acționat puternic asupra mea. Nu am avut regrete sau strângeri de inimă, nici măcar melancolie. Singurul lucru pe care l-am conștientizat a fost că timpul trece extrem de repede. Și... nici măcar o dată nu m-am gândit că aș vrea iar să fie 22 martie 2008.
De ce? Cred că... pentru simplul fapt că viața, cu numeroasele ei întorsături, mi-a tăiat toate cele 3 legături pe care le aveam cu acea dată. Dar ca să fie sigură că nu uit, m-am întâlnit întâmplător ieri pe stradă cu una dintre aceste legături, pe care nu am mai văzut-o de vreun an de zile.
Poate la anu nu îmi voi mai amintit deloc...