marți, 11 decembrie 2012

Responsabilitate.

RES-PON-SA-BI-LI-TA-TE


Mie mi se pare un cuvânt extrem de lung, cu o încărcătură emoțională puternică.
Consider că pentru a-ți asuma responsabilitatea ai nevoie în primul rând de mult curaj, fiindcă... nu oricine este capabil să-și asume ceva, orice. De la a avea grijă de un cățel, până la a recunoaște că ai greșit, ai nevoie de curaj, ai nevoie să fii responsabil.
Și într-adevăr, pentru mine cel mai greu lucru este să recunosc că am greșit. Prefer să învârt, să ocolesc subiectul, să stau în cap, orice doar să nu-mi asum greșeala. Și când o fac, tot orgoliul care s-a adunat claie peste grămadă în sufletul meu se prăbușește și abia atunci simt cu adevărat că pot să respir.
Dar cel mai groaznic este când găsim alți vinovați, oricine este un candidat perfect pentru a arunca vina asupra lui și ne complicăm inutil existența, doar fiindcă suntem lași, doar pentru că ne este frică de consecințe.
Am 20 de ani (despre asta voi scrie data viitoare), am toată viața înainte. Nu mai sunt copil, nu mai sunt adolescentă cu fluturi în stomac, așa că, oricât ar fi de lung și de greu acest cuvânt, trebuie să-l învăț. Este timpul.
De ce este atât de greu să admitem că ne-am înșelat, să lăsăm de la noi și să dăm dreptate altora? Probabil fiindcă marea majoritate vrem sa părem mult mai buni și să arătam că suntem mult mai sus decât suntem de fapt...

Sursa pozei

Poza pe care am pus-o se numește ”The responsability burden”. Trageți voi concluzia...

Un comentariu: