Supleantul

de Petru Popescu

Ca să fii un bun scriitor, trebuie să fii obsedat de cuvinte, să trăiești în două lumi paralele, să fii realist și visător în același timp, dar trebuie și să te lupți cu aceste cuvinte, să le prinzi, să le legi, să le așezi pe foaie, cu grijă să nu scape.
Acest roman ilustrează foarte bine condiția scriitorului în perioada comunistă, într-o Românie nesigură, în care toți visau la libertate. Personajul principal se află în aceași situație, dorește libertatea de a scrie ce vrea în țara lui, în limba sa natală.
Ajunge să aibă o legătură amoroasă cu Zoia Ceaușescu, însă... această legătură îi va aduce sau nu libertatea după care tânjește?
Un roman palpitant, surpinzător, care are ”puțin din toate”, prin care Petru Popescu îți rămâne în suflet și în minte un scriitor extraordinar, care a reușit să îmblânzească aceste cuvinte...

O recomand cu toată căldura!!!