Doruri de vară.

Am lăsat urma de primăvară să îmi pătrundă în suflet, deşi doar pentru o clipă. Am lăsat sifonul în lumea lui şi m-am rugat iar la stele.
Iubesc atât de mult zăpada, dar egoismul meu de vară mă face să doresc să plece o dată. Să simt iar parfumul imperfect al unei seri de vară, cu verdeaţă şi imnuri îngânate.
Iar sufletul îmi este atât de mare vara... Dar nu la mijlocul lui iulie când stai în mijlocul grădinii implorând câţiva picuri de răcoare. Ci vara aceea timpurie când vezi fluturi rătăcind în aglomeraţia micului oraş, iar serile plimbate agale spre casă, ţinându-vă de mână sunt identice, dar atât de diferite.
Şi vei avea stări febrile şi trenuri de râs. Pentru că e vara. Iar mirosul unei seri de vară este drogul tău personal.
Să nu uiţi!