miercuri, 19 mai 2010

Soarele a murit.


Întuneric. Câte o lacrimă cade în hăul întunecat, lăsând în urma ei ecouri de râsete. Zeci de mii de inimi bat la unison, într-un ritm greoi, sacadat, plin de ură. 

Războiul e pe sfârşite. Nici măcar Soarele* nu a supravieţuit. De fapt, el a fost principala victimă, începutul şi sfârşitul. Ritmuri de manele se aud până la porţile Raiului, unde îngerii ascultă în căşti muzică simfonică. Poate ei reuşesc să se salveze. 

Şi tot Jazz-ul...? Milioane de note muzicale aruncate în acid. Falsul a acaparat lumea. 

Am putea să ne întoarcem din drum? În ritmul acesta distrugem geniul. 


Soarele*- aici face referire la Soarele lui Ioan Barbu, care reprezintă apogeul cunoaşterii. 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu