Mda...

Cât de curând o să mă iubeşti cum te-am iubit (şi poate încă de iubesc) eu pe tine... şi atunci o să mă doară în fund de sentimentele tale. :) 

Unii oameni vor să facă ceva cu pasiunile lor. Hai să îl ajutăm pe Alex, frăţiorul meu scump şi drag, cu un clik pe myspace-ul lui.

Myspace-ul lui Alex

Soarele a murit.

Întuneric. Câte o lacrimă cade în hăul întunecat, lăsând în urma ei ecouri de râsete. Zeci de mii de inimi bat la unison, într-un ritm greoi, sacadat, plin de ură. 

Războiul e pe sfârşite. Nici măcar Soarele* nu a supravieţuit. De fapt, el a fost principala victimă, începutul şi sfârşitul. Ritmuri de manele se aud până la porţile Raiului, unde îngerii ascultă în căşti muzică simfonică. Poate ei reuşesc să se salveze. 

Şi tot Jazz-ul...? Milioane de note muzicale aruncate în acid. Falsul a acaparat lumea. 

Am putea să ne întoarcem din drum? În ritmul acesta distrugem geniul. 

Soarele*- aici face referire la Soarele lui Ioan Barbu, care reprezintă apogeul cunoaşterii. 

De azi...

De azi sunt fericită! De azi am închis orice portiţă de scăpare către tine. Nu te mai vreau! Te las în lumea ta plină de fum şi îmi colorez gri-ul. Sunt destui îngeri care mi-ar împrumuta pigmentul lor din zâmbete. Îmi vine să plâng, să ţip de durere că eu însămi te voi transforma într-o umbra. Tremur din toate încheieturile şi vreau să dau timpul înapoi, să dorm toată ziua în care te-am cunoscut. Ploua cu găleata, dar eu vroiam să mă plimb, să învârt umbrela între degete şi să râd. 

Pentru un demon arăţi mult prea angelic. Dacă ştiam, îmi chemam atunci îngerul să mă salveze, dar l-am alungat. Pe el şi toţi care i-au urmat, încercând să mă ia în braţe, să mă ducă în zbor peste drumul bătătorit pe care mi l-ai aşternut în faţă.

Am preferat să lupt, să sufăr, să-mi privesc sufletul ce icnea de durere. Nu auzeam decât muzicalitatea glasului tău şi nu vedeam decât albul zâmbetului tău. Zâmbetul e singurul lucru care îmi place la oameni. Dar tu eşti un demon, cel mai demon dintre toţi. Nu te-ai coborât la nivelul unei muritoare. Nu ai făcut decât să dansezi cu mine prin foc şi fum.

Azi s-a terminat. De azi încep căutarea pentru un nou înger, care să pună lacătul pe portiţele de ieşire proaspăt închise. De azi vreau să mă pierd printre nori!

Rău de iubire.

Suferi de rău de ea. Faringele şi esofagul îţi ard, iar sângele care-ţi pompează prin vene este atât de rece încât îţi este palid până şi ţesutul neted de tip cardiac. Plasma alunecă leneşă oprindu-se o dată la 24 de bătăi de inimă. Nu-i pasă că tu te prăbuşeşti printre vise şi promisiuni.

Simţi moleculele de aer cum se izbesc de pereţii canelelor tale respiratorii şi ţi-ai dori să poţi respira apă, să simţi cum îţi dansează ciclostonii prin plămâni.

Globulele albe au început un război civil cu hematiile. Le-au luat prizoniere şi negociază cu inima pentru eliberarea lor. Dar ea nu are chef de negocieri. 

Se chinuie să îşi menţină ritmul încetinit de durerea care a cuprins-o. Se opreşte din când în când să îşi tragă sufletul, apoi continuă cu şi mai multă hotărâre. Nu vrea să te abandoneze, nu vrea să renunţe, pentru că e responsabilă pentru moartea ta sufletească. Nu o judeca... iart-o... uită!

Scrie-ţi sufletul pe foaie!

Scrie-i o scrisoare de dragoste pe placul ei! Cum îi place? Tu ştii mai bine decât oricine, dar probabil că în cazul ei, ai impresia că nu ştii nimic! Nu începe cu clasicul "draga mea", mai bine scrie "Hey, micuţo"! Nu îi spune motivul pentru care îi scrii! Spune-i doar că vroiai să se chinuie să îţi înţeleagă scrisul! Nu te emoţiona! Comportă-te pe hârtie la fel cum te comporţi când eşti în faţa ei! Fii rece, atent, fă-o să râdă! 

Imaginează-ţi cum ar citi scrisoarea, stând întinsă pe pat şi dând din picioare, cu un zâmbet larg pe faţă! Fă-i o descriere completă! O să râdă şi o să îşi schimbe poziţia. Doar nu ai vrea să-ţi dea dreptate...

Nu-i spune că o placi... o să se supere. Mai bine zi că îţi place cum îşi pune mâna la gură când râde, sau cum îşi plimbă degetele pe gâtul tău când vrea să te enerveze. 

Nu-i spune că o iubeşti, căci o să arunce scrisoarea. Spune-i că ai vrea să îi faci o poză în cel mai prost moment al ei. Fiindcă atunci ţi s-ar părea că e ea, naturală, fără nicio mască. 

Mărturiseşte-i că adori cum tresare când te joci în părul ei şi că te uiţi mereu la ea pe furiş, fiindcă e atât de simpatică atunci când nu e atentă. 

Sau cel mai simplu... scrie-ţi sufletul pe foaie. Atunci te va iubi mai mult decât te iubeşte deja. Ce? Nu ştiai, da... te iubeşte. Dar nu-i spune că ştii! Nu îi place să fie cu garda jos.

Scrie-ţi sufletul pe foaie!