Zi de servici la poartă

Azi am fost de servici la poartă şi Eliza a avut ideea geniala de a nota "peripeţiile" prin care trecem. Deci drepturile de autor îi revin ei. Editarea şi cenzurările sunt ale mele :)) 

20.01.2010.

Sunt pentru prima dată de servici pe liceu. E super, dar ar fi mai interesant dacă am fi mai des, nu doar o dată pe an. Eu stau şi scriu, iar Bya îşi scrie mesajele din telefon pe un caiet. Ascultăm muzică tâmpită şi amintim de prietenul comun C. Doi poliţişti ies pe poartă, iar Spiriduş (Bya) tot râde de ce îşi aminteşte, momentan de prietenul comun C., dau mai degraba de un mesaj de la el în care îi propunea să mă înşele (pe vremurile "bune"). Acum vrea să intre în liceu unu care nu ştie să deschidă uşa. De fapt... s-a blocat clanţa! :O bună asta... eu stau şi scriu râzând, iar Bya nu stiu pe unde ce caută. Uşa a reparat-o secretara... de fapt nu era stricată... trebuia doar să ridicăm puţin de ea.

A venit aici un profesor de religie de la altă clasă, pe care se pare că Bya îl cunoaşte... A zis "Noah f**ă-i dracu". Incredibil. A zis că nu are oră că i-a lăsat pe toţi să meargă la Jenu la o cafea. (Nu bag mâna în foc că e adevărat). Am lăsat poarta deschisă... lumea întră şi iese după pofta inimii. Pauza asta stau înăuntru şi Spiriduş dârdâie la poartă. Bilete de voie nu ne trebe... avem doar unu şi pe ăla e falsificată semnătura. 

Cu sunatu stăm cam prost... că tot uităm să sunăm la timp. Pauza trecută Bia în loc să sune se tot lua în braţe şi pupa nu ştiu cu care şi eu sunam ca disperata la poartă să îi amintesc. (Acuma o înţeleg... e stresată... speră să iasă cea mai populară fată din liceu la chestionaru vieţii. A, da... şi aiurita... mai devreme mi-a zis ca nu ştie ce înseamnă "noah").

A venit profa de servici (o unguroaică) şi a început să urle că eram prea mulţi acolo. Da de unde... erau Irina, Ralu, Ale, Petronela şi Ioana. Spiriduşu biata de ea e la poartă... e pauza mare şi îngheaţă acolo... dar oricum are fular, palton şi îi mai ţine şi Ionuţ de cald din când în când. 

Mai sunt 4 minute până se sună... Apare "sus pe deal" ( un tip pe care l-am poreclit aşa la Rev). Ionuţ are lipsă de kilometri... se tot plimbă pe aici, că doar îl lasă Spiriduş. În sfârşit pleacă unguroiaca. Asta de la contabilitate iese... de fapt, schimbare de plan! Intră. Bya a îngheţat şi vine. SUN!

Am primit azi un suc de la doi băieţi din a9a şi unu de la Ienec. Profu de geogra a zis că se întoarce să îşi facă poză cu Bya. Asta tot râde singură de mesajele ei de pe vremurile "bune".

Vin nişte doamne, cred că după copii şi una îi îngheţată... afară ninge liniştit şi ea e în adidaşi. Imediat o să sun şi mă duc eu la poartă. Asta iar pune piese suspecte... de fapt din alea lacrimogene... şi citeşte mesajele de la Tomoş. :)) 

Poarta e deschisă şi vine... Pitosu :)) am aflat că şi Cheloo e în şcoală. Uite-l şi pe Ita cum fuge după liceu. Cu toate că dirigu e aici, Bia a început să strige după el.

Am avut ideea genială să o chemăm pe Giggles jos şi aiurita naibii de franceză a zis să întrebăm cine o caută. Şi acum Spiriduş probabil se dă de gol lângă uşa primei clase de lângă sala profesorală... 10 A. Doamne... Bia asta atâtea probleme are... acuma îi explică cum stă treaba cu vizitele şi cât de căutată e Giggles azi... e nervoasă dar tot râde. :))

A venit profa de educaţie şi iar ne-am ameţit cu terapia ei cu rezultate ei umitoare care, mai nou se pare că le-a avut pe cai. Spiriduş e foarte încântată că are onoarea să scrie procesul verbal şi încet încet se apropie ora plecării. Pitosu e la Cluj la aeroport... da nu-i problemă că a rămas legitimaţia de vizitator la el. 

Afară ninge liniştit, foc n-avem şi Bia n-are pe ce scrie procesu că secretara i-a luat caietu. 

A fost iar dirigu în vizită şi a refuzat eugenie pe care ne chinuiam să o mâncăm, după care ne-a spus foarte sincer că nici mâncă nu mai putem. :)) De undeva de pe coridor de aude vocea "sănătoasă" a lui Tanti Gabi. În sfârşit are BT prilejul să scrie procesul. 

Mai avem 15 minute din prima zi în care am stat şi am frecat menta... (nu la propriu ca Fernando) pe doua scaune şi am mâncat, băut şi sunat (bine... de cele mai multe ori nu la timp, dar ne-am străduit. ). Am semnat procesul. 

În ultimele 5 minute a venit un domn "bine", care l-a început nu mi-am dat seama cine e, dar după aceea, când am văzut-o pe Spiriduş cum se agită şi o trec toate palpitaţiile... mi-am dat seama. 

Şi aşa se încheie o zi mult prea neobişnuită.