Ultimul dans.

În sala ticsită de fum de ţigară, o lumină difuză conturează umbrele a două persoane asupra cărora erau aţintiţi zeci de ochi. Parcă toţi aşteptau ceva, însă în liniştea aceea, pe a cărui fundal se auzea doar o melodie lentă, nu se întampla nimic.
În partea dreaptă a luminii se afla ea, frumoasă ca întodeauna. Timpul nu a lăsat urme asupra ei. Sau o fi lăsat? Avea aceeaşi ochi negri şi aceleaşi buze cărnoase... sângerii ce se asortau perfect cu rochia ei lungă ce atingea pământul, chiar dacă sandalele ei aveau un toc destul de înalt. În faţa ei, la câtiva metri distanţă se afla el, cu tenul său creol si ochii verzi ce emanau patimă şi dorinţă.
Piesa din fundal acum se auzea din ce în ce mai tare, inundându-le urechile, apoi creierul, apoi toate simţurile, treptat. Şi-au împreunat mâinile luând poziţia clasică de dans, însă era atât de diferită... au început să se mişte încet pe muzică, din ce în ce mai repede, apoi bătăile inimilor au luat locul notelor muzicale, iar cei doi au uitat de tot şi au dansat doar cu sufletul, deasupra meselor, deasupra spectatorilor care au rămas cu privirile aţintite asupra lor.
Piesa se apropie de sfârşit, iar cei doi încearcă să iasă din transa în care au intrat acum 30 de ani când a avut loc ultimul lor dans. Acelaşi dans plin de pasiune pe care îl repetă la nesfârşit, sub privirea oamenilor care şi-au lăsat sufletul acolo în acea noapte plină de fum, foc, lacrimi şi valsuri.

toti pierdem.

zambeste, si nu te gandi la cat de proasta am fost! pentru ca atunci am fii doua (:

Umbrela lipită.

Îneacă-mă într-o mare de deziluzii şi lasă reproşurile să mă tragă la fund. Nu încerca să mă salvezi. Adică... de ce ai încerca? Eu nu mai contez.
Aveam un pachet de ţigări mixt. Tu le-ai fumat pe toate: speranţa, amintirile, visele. Acum stau şi mă întreb dacă nu mi-ar încăpea sufletul în pachetul rămas gol, fiindcă... tu mi-ai ascuns cutia de metal, când doar fericirea mea conta pentru tine.
Te-ai întins până la cer şi printr-o mişcare fugitivă ai luat toate stelele,pe care, cândva, chiar tu le-ai aşezat acolo. Am rămas în întuneric.
În timp ce lacrimi cristaline te implorau să te opreşti, ai luat bolul cu promisiuni şi l-ai spart. Toate promisiunile s-au împraştiat... apoi ai calcat pe ele. Nu mai rămăsese decât umbrela, care ai sfâşiat-o. Ai sfâşiat-o în faţa mea, având zâmbetul acela al tău plin de inteligenţă, pe care îl iubeam atât de mult.
În timp ce tu plecai, am luat umbrela şi am început să o lipesc. Cu atât am rămas din tot ce-a fost... cu o umbrelă lipită. Atât a rămas din noi.

Evadare.

Te invit sa ne pierdem de azi inainte
Si sa ne stergem urmele mascati de cuvinte.
Hai sa dansam in iarba, hai sa plutim pe-un nor,
Ploaia ce o sa cada ne stinge de ochii lor.
De ochii tuturor azi fugim, evadam,
Ne lungim orizontul si fugim, ne jucam,
Ne purtam spre luna si stele si soare,
Ascultam pe racoare aria de inserare.

Dar ea din departare invaluie in uitare
Orice munte, orice frunte, orice mare.
O chemare a cerului priveste un miraj,
Pliveste amintiri, evadam din peisaj si acum respiram..
Adiem in tandem printre raze, fluturi, papadie si lumina,
In zbor zambim, ne uimim de ce-o sa vina.

Propriul sens al tuturor e atat de fictiv..
In fictiunea mea de sens un factor fugitiv,
Un actor emotiv pe o scena infinita
Cu un decor inactiv intr-o sala parasita,
Ticsita, pana la refuz doar cu regrete,
Lipsita de acustica, un scaun in perete.
Joc ultima piesa, in joc doar o sansa,
Aud acorduri stranii in starea mea de transa.

Ia-ma de mana si hai sa evadam..
Prinde-ma de mana si haide sa visam..

Arsenic ft Ioana- Evadare

De ce?

Eu sunt un observator, iar cei ca mine trebuie să... observe?
Da, să observe, dar fără să se implice... dar când te implici ce faci? Suferi...
De ce a ajuns fetiţa cu ochii verzi iar singură? De ce oricât de mult şi-ar dori... nu primeşte iubirea care o oferă.
De ce a trebuit să închidă iar cutia aceea nenorocită? De ce nu mai vrea să creadă în nimic?
De ce toată lumea o minte?
De ce alţii primesc fericirea ce îi era menită ei?
Fetiţa are iarăşi ochii înechaţi în lacrimi şi îşi doreşte să dea înapoi timpul... să ajungă în momentul în care şi-a spus "Da, iubeşte-l... fiindcă merită şi te va răsplăti cu la fel de multă iubire". Dar timpul e încăpăţânat şi nu vrea să dea înapoi... nu vrea să şteargă ce a fâcut greşit...
De ce fetiţa cu ochii verzi e iar singură?
De ce a abandonat-o băiatul cu umbrelă?
De ce nimeni nu mai contează acum în afară de el?
De ce i-a fost rapită fericirea?
De ce nu poate fetiţa cu ochii verzi să fie fericită?

Fetiţa cu ochii verzi vă roagă să o urâţi... să uite orice sentiment pozitiv...
Fetiţa cu ochii verzi vrea să înoate într-un râu de suferinţă... aşa că ajutaţi-o... urâţi-o din tot sufletul! Poate aşa va fi şi ea fericită...