Scriu acest post în legătură cu un comentariu care l-am primit recent, la postarea anterioară, adică aceasta şi este vorba despre următorul:
Anonim spunea...
I hope you die :*
26 iulie 2011, 00:50
Şi acum... când am citit acest comentariu, am fost puţin şocată, dar apoi am stat şi am cugetat şi mi-am amintit de un alt post care l-am scris cu ceva timp în urmă, şi anume acesta.
Îmi place mult faptul că deşi persoana respectivă mă invidiază/urăşte atât de tare încât să îşi dorească să mor, totuşi îmi citeşte blogul. Asta mi-a plăcut.
Totuşi, ce nu înţeleg eu, e că de ce nu a avut curajul să îşi publice numele. Dacă tot nu mă place, ce contează dacă ştiu cine e? Nu e o persoană pe care să n-o cunosc, asta e sigur, deoarece e de la mine din oraş (care este suficient de minuscul încât să cunoşti aproape pe toată lumea).
Şi... dragă Anonim, ca să îţi dau încă un motiv să fierbi în acest suc al invidiei, azi am primit rezultatul de la testul Cambridge şi a fost şi unul pozitiv. Sper că data viitoare când vei veni cu astfel de urări, să ai curajul şi bunul simţ să te semnezi.
A, da... şi ti-am şi răspuns la comentariu.
Cu sinceritate,
BT
