Mi-e teamă că nu voi mai putea scrie...

Mă plângeam o dată că eu nu vreau să rămân singură. Nu vreau să ajung la 70 de ani și să nu am pe cineva care să-mi încălzească sufletul cu o vorbă bună... Și mă tot gândesc că degeaba îi am ca exemplu pe bunicii mei care se iubeau si dupa 60 de ani de căsnicie... Nu mai e lumea așa. Nimănui nu îi mai pasă de sufletele-pereche. E prea multă răutate, e prea mult egoism.
Poate că-s o romantică incurabilă. Dar eu îmi doresc doar iubire și sănătate. Dacă le ai astea, poți face orice, poți ajunge oriunde. Dar pe zi ce trece sunt tot mai scârbită de lumea asta, tot mai rece. Parcă îmi dispare umanitatea. Îmi pun mereu sufletul pe tavă și toată lumea rupe o bucățică din el, cu fiecare ocazie. Ce se va întâmpla când voi rămâne fără suflet?
Mi-e teamă că nu voi mai putea scrie...
Și știu că mulți oameni idioți îmi citesc blogul. Și vor râde. Și vor fi fericiți. Dar sincer, nu-mi pasă. Pentru simplul fapt că nu mi-e rușine cu ce simt. Niciodată nu mi-a fost. Și blogul meu va rămâne a2-a mea casă, mereu. Știu că aici pot să mă întorc, să scriu toate tâmpeniile care îmi vin în minte, pentru că e al meu.