Caniculă...

Hmmm... cu căldura asta, nu înțeleg de ce e atât de iarnă în sufletul nostru...

P.S. Să știi că nopțile trecute te-am visat... De ce ai început să-ți lași sufletul să îmbătrânească?

Și, spre rușinea mea, nu am avut timp să simt așa cum trebuie o seară de vară.

”Mi se pare mie sau e târziu? Cum a trecut timpul! Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a facut întuneric în mâna dreaptă şi-n salcâmul din faţa casei. Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse, papucii de lângă pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede în jur, până dincolo de stele, n-are niciun rost s-o iau, va arde în continuare. Şi-am lăsat vorbă în amintirea mea, măcar la soroace mai mari, universul întreg să fie dat lumii de pomană.”

" O sa inot o zi, doua, un an, pana obosesc bine, apoi pe spate, apoi intr-o dunga.Apoi intr-un deget, apoi intr-un fir de par,apoi intr-un fir de suflet,apoi intr-o rasuflare,apoi intr-un geamat.IES EU LA LIMAN"

Melancolie?

În ultimele zile tot am dat peste persoane la care cândva am ținut enorm și... chiar dacă nu le-am văzut de o grămadă de timp, sau chiar dacă nu am vorbit de și mai mult timp, tot am o strângere de inimă, fiindcă, pentru mine este în continuare acea persoană la care țineam și care (presupun că) ținea la mine și mi se pare firesc și normal să ne oprim de vorbă, să ne îmbrățișăm și să spunem banalul ”Nu am ieșit de atâta tiiiimp, ar trebui să recuperăm!”. Însă... pur și simplu din diverse motive, vom trece unul/una pe lângă celălalt/cealaltă, fiecare cu viața sa.
Și am un dor imens în mine :(
Probabil și mai imens fiindcă sunt conștientă că există oameni (dintre care unul dintre cele mai importanți din viața mea) pe care nu-i voi mai revedea niciodată...




.

Drumurile noastre...

31.05.2012: ”Ieri am primit anticipat un cadou de absolvire: o clepsidră. Nisipului din ea îi trebuie doar 30 de secunde să se scurgă. Sunt ultimele noastre 30 de secunde, iar ieri a fost ultima zi oficială ca licean.

Cu toate că mi-am dorit atât de mult să vină clipa în care voi termina clasa a 12-a, ieri, remușcările s-au încolăcit în jurul sufletului meu. Ieri, probabil într-o clipă de... disperare?! (încă nu sunt sigură ce a fost), am vrut să strig timpului să se oprească, să ne lase să fim copii încă puțin, să ne lase să gustăm puțin mai mult din această băutură exotică, băutură care ne-a ținut într-o stare de frenezie timp de 4 ani, doar ca să realizez apoi că... Timpul a trecut, s-a scurs asemenea firelor de nisip din clepsidră și oricât de mult ne-am dori... Nu mai putem face absolut nimic ca el să se întoarcă din drum.”

Aceasta este o parte din mesajul pe care l-am citit colegilor joi, în ultima oră de dirigenție. Încă nu îmi vine să cred că s-a terminat... Trezitul la 6:30 în fiecare dimineață, orele chinuitoare de mate, plictiseala de la fizică, frica de la chimie... Toate parcă așteaptă ziua de luni ca să o ia de la capăt, însă, deși mintea este conștientă că totul s-a sfârșit, sufletul speră că este doar un vis. Speră că dimineață voi amâna alarma cu încă 10 minute.

Pot spune că ultima zi, a fost perfectă. La 8, toate clasele, fiecare îmbrăcate cu ținuta care au ales-o, alb cu negru, albastru, maron, etc, am mers la Catedrala Moților pentru o mică slujbă, care să ne ajute la examenele ce vor urma, dar și în viață. A fost o slujbă emoționantă, în timpul căreia melancolia și tristețea s-au ghemuit ușor printre sufletele noastre, iar tonul la Gaudeamus igitur, a declanșat... plânsul (cel puțin pentru mine, iar după mine, colegele).

După slujbă, am pornit spre clase, unde ne așteptau foarte agitați elevii claselor a XI-a, care s-au străduit din răsputeri să le împodobească, să creeze un ambient perfect pentru noi, pentru a ne simți cât mai bine. Le-am mulțumit, am servit împreună o felie-două de prăjitură și puțin suc. Țin să menționez că XI A sunt o clasă de apreciat, fiindcă au dat dovadă de ambiție și integritate și s-au ocupat singuri de tot, fiindcă dirigintele lor a preferat să stea deoparte. :)

A urmat ultima oră de dirigenție, plină de tristețe, lacrimi, amintiri, și câte un râset pe ici, pe colo. Fiecare a spus ce a simțit, iar domnul diriginte a fost excepțional, cu toate că nu am fost chiar clasa pe care și-ar fi dorit-o. :)

Gaudeamus igitur ne-a însoțit și spre cancelarie, unde profesorii ne așteptau cu zâmbetul pe buze și ne-au primit cu toată căldura posibilă.

Drumul spre Casa de Cultură, unde a avut loc festivitatea, a fost destul de lung și istovitor, cu tocurile, cu coșul cu flori în mână, dar am ajuns cu bine.

Eu am susținut discursul, și... am avut emoții! Mari! Dar sunt mulțumită de rezultat. Nu voi posta discursul fiindcă... acum face parte din mine, din clasele a 12-a, și din oamenii care au vrut să îl asculte.

Cântecele, premierea, zâmbetele și lacrimile, toate au constituit un întreg care mi-au umplut sufletul de căldură. Toate clasele au avut cântece originale, potrivite pentru starea în care ne aflam, pline de regret și de speranță. Clasa mea, cu ajutorul doamnei Uța Bâlc care ne-a modificat versurile, am cântat Drumurile noastre, XII B, sincer, habar nu am ce au cântat, dar au făcut-o într-un mod excepțional! XII C au fost cei mai drăguți, fiind veseli și plini de energie. XII D au demonstrat că în școală, distracția este înainte de toate (sunt perfect de acord!!), iar XII E au acel... ”nu-știu ce” specific anilor de liceu.

Nu vreau să ma poticnesc în tot felul de detalii fiindcă, să recunoaștem, nimănui nu îi place un articol lung și plictisitor. Da, a fost înghesuială, da, au fost câteva răutăți și poate puțin mai multă nesimțire, dar sincer, pe mine personal, nu m-au afectat cu nimic. Nu s-au atins de perfecțiunea acelei zile.

Șiiii, cu toate că afară a fost o înghesuială incredibilă și nu toată lumea a ajuns la mine, am primit o grămadă de flori și cadouri!

Banchetul a fost grozav! Extraordinar! Plin de cântec, dans și voie bună! Țin să îi felicit pe Petronela Bogdan ( XII A), Anca Matiș ( XII C) și Răzvan Seichei ( XII D) pentru spectacolul minunat!!!

Singurul aspect negativ e că s-a terminat prea repede!!!! La câți bani am dat, mi se părea normal să stăm cât vrem, nu să fim scoși afară la 3!

Dar gata! Fără nemulțumiri! Am avut o ultimă zi de liceu PERFECTĂ!!!

Îmi pare rău că am puține poze... :(

Poze realizate de Ioana Pleș