Sunt uimită cât de multe compromisuri putem face pentru persoanele pe care le iubim.
Le iertăm, își bat joc de noi iar și iar, fiindcă oricum îi iubim și îi iertăm...
Nu zic că nu trebuie să acordăm încă o șansă, două, trei, dar dacă tot întoarcem obrazul, se va face gaură (și nu mă refer la gropițe!).
Ok, dar să zicem că... ne hotărâm să renunțăm la o astfel de persoană. Însă aceasta nu va renunța la noi atâta timp cât are nevoie de noi și știe că vom trece cu vederea micile (și mai ales marile!) greșeli. Așa că se va ruga, se va umili, va implora, până când vom ceda iar.
Mare păcat că un sentiment atât de frumos și pur precum iubirea, poate aduce după el atât de multă suferință.
asta e iubirea..
RăspundețiȘtergeresi chiar daca uneori doare, toate durerile astea sunt ecplisate de momentele frumoase. >:D<
Trebuie sa invatam sa trecem peste fazele alea cu iertatul . Adica puii mei, te-am iertat o data, de 2 ori, de 3 ori ....da` mai da-te`n plata Domnului. Cat sa mai suport. Plus ca eu nu suport sa fiu calcat pe bec de prea multe ori.
RăspundețiȘtergereeu n-o sa mai pot niciodata darui o a doua sansa.
RăspundețiȘtergeresa stii ca e pacat :(
RăspundețiȘtergereParerea mea suna in felul urmator:iubirea este ca uj joc fara sfarsit cu doua drumuri.
RăspundețiȘtergere1.Iubirea gasita intradevar,dar fara a stii!
2.Iubirea simulata sau gandita ca e adevarata!
Cu totii cadem in groapa neintelegerilor si a gandurilor cateodata false..viata si poate destinul nostru este asa formata incat sa si suferim si sa fim fericiti asemenea. Cate o data e nevoie sa si suferim sa simtim ca traim cu adevarat! :)